Probabil că da; chiar dacă ar trebui să facă parte din trecutul transportului public, în țară, încă mai întâlnim pe șosele acest monstru sacru, ce ar trebui să „ia loc” în cartea de istorie.
Vorbim despre legendarul autobuz interurban Roman, model (re)produs după rețeta comunistă de a produce vehicule, sub licență, copiate după cele din Europa, având ca muză autobuzul german MAN 535 HO, produs între 1962 și 1969.
În România, acesta s-a numit Roman 111 RD, a fost produs la uzina Autobuzul, din 1978 până în 1994, și a fost cel mai cunoscut și răspândit autobuz interurban românesc de dinainte de 1990.
Autobuzul, cu o lungime de 11 m, era echipat cu un motor diesel MAN D-2165 HM 81 U (ce dezvolta o putere de 192 CP), amplasat în spate, și cu o cutie de viteze mecanică, având 5+1 trepte, care-l ajutau să ajungă, teoretic, la viteza maximă de 110 km/h. Capacitatea de transport a autobuzului interurban era de 70 de pasageri, dintre care 43 pe scaune.
Pe lângă problemele cu încălzirea în compartimentul pasagerilor, care se datorau sistemului puțin fiabil și subdimensionat, o altă hibă cunoscută era spargerea pernelor de aer. Se pare că, la acea vreme, nu a fost aprobată importarea pernelor și nici a unui cauciuc de calitate, iar materialul disponibil din producția internă a dus la rezultate neplăcute.
Dacă un vehiculul rămânea pe traseu cu perna spartă, se pierdea tot aerul comprimat și se blocau frânele. Este drept că nu era vorba numai de calitatea precară a pieselor, ci și de gradul mare de supraîncărcare, multe dintre ele având șasiul încovoiat.
Nostalgii
Până nu de mult, pe la începutul anilor 2000, călătoream în interes personal într-un asemenea „dinozaur”. Porneam de la Autogara Militari, iar capătul se afla într-un sătuc din județul Giurgiu, Podișor, la 40 de kilometri distanță de capitală.
La finalul anilor ’80, poate și la început de ’90, existau cinci, ba chiar și șase, curse zilnice (!!), care transportau oamenii ce locuiau în mediul rural către capitală, unde aceștia lucrau, majoritatea pe platformele industriale, „navetiștii”.
După anii ’90, când au început să se închidă fabrici iar oamenii să nu mai umple „Rata”, numărul curselor a scăzut la 3, iar, după 2002, traseul a fost preluat de un operator privat. În „perioada de glorie”, aceste autobuze interurbane circulau cu toate locurile pe scaune ocupate și la fel și cele în picioare.
Spațiile destinate bagajelor, atât cel de la cală, cât și cel de la interior (de tip plasă-portbagaj), amplasat în salon, deasupra celor două rânduri de banchete laterale (cu burete și mușama sau material textil), erau ticsite de genți, saci și sacoșe de rafie, pentru că, printre cei care veneau la muncă, se regăseau și țărani ce veneau să-și vândă produsele în piețele bucureștene.
Porneam de pe loc după ce se auzea cârâitul legendar al acestor vehicule, la cuplarea cutiei de viteze pentru plecare. Cam o oră dura cursa, timp în care treceam prin diferite categorii de drumuri. Oraș, autostradă, drum județean și, apoi, un drum de pământ, pentru ultimii 5 kilometri parcurși. Pe măsură ce treceau anii și s-au rărit călătorii, s-a îngroșat fumul scos și a început să se zărească praful, care „urca” în mașină fără ca aceasta să fie stație… prin fantele de rugină ce începuseră să mănânce bătrâna Rată.
Astăzi, ne reamintim cu plăcere de acele vremuri, pentru că, indiferent de calitățile sale tehnice, Rata ocupă un loc important în trecutul fiecăruia dintre noi.
Similar cu 111 RD, a fost produs și modelul 112 RD, tot având la bază o licență MAN, de la modelul 730 OH; acesta era dedicat transportului urban și avea o capacitate mai mare de călători.
Fișa tehnică
ROMAN 111 RD
Motorizare:
– diesel RABA-MAN D-2156 HM 6U
– diesel I.A.Bv. D-2156 HM 81U
– diesel I.A.Bv. D-2156 MT 85U TURBO
Putere: 192 / 192 / 240 CP
Cutie de viteze: mecanică, sincronizată, cu 6 viteze
Punte: AB / RABA
Dimensiuni (L/l/h): 11.365 / 2.500 / 2.975 mm
Înălțime podea: 918 mm
Ecartament (față/spate): 2.068 / 1.761 mm
Ampatament: 5.750 mm
Rază de viraj: 9,5 m
Masă proprie: 9.350 kg
Sarcină utilă: 5.650 kg
Greutate totală: 15.000 kg
Locuri: 70 (dintre care 43 pe scaune)
Alexandru STOIAN
alexandru.stoian@ziuacargo.ro
sursa foto: www.transira.ro, www.tramclub.org, www.automobileromanesti.ro, www.tapatalk.com
Pentru dl Alexandru Stoian căruia probabil îi pute tot ce este românesc îi spun că și acest tip de autobuz a rezolvat problemele de transport ale românilor în perioada anterioară. A fost fabricat (și nu copiat) sub licența MAN așa cum recunoaște și dânsul. La vremea când a fost cumpărată licența era un autobuz performant și modern și a însemnat un pas înainte în construcția de autobuze, și trecerea de la motoarele pe benzină la cele diesel. Faptul că în timp o serie de lucruri nu au mai mers ca la început se datorează politicilor economice impuse de Ceaușescu și a concepției multor cadre de conducere din anii 1980 ”merge și așa”, concepție care a dus la reducerea calității multor produse fabricate de industria românească.
Dl. Victor, nu-mi ”pute tot ce este românesc”, ați înțeles gresit. Ba chiar am o afinitate pentru vehiculele autohtone, mai vechi, de aici și ideea de a scrie acest material. Mi-a placut Rata, am fost fascinat de ea cand eram copil.