MERCEDES-BENZ COBRA: Fiabilitatea însăși

Este cel mai întâlnit atribut pe care îl auzi atunci când aduci în discuție modelul W123 de la Mercedes-Benz, Cobra – așa cum este cunoscut publicului.

Pentru constructorul german, acest model de vehicul reprezintă cea mai de succes mașină comercializată, pe poarta fabricii ieșind aproximativ 2,7 milioane de unități.

O legendă adevărată

Despre puține mașini lumea are o părere atât de bună. „Nu se stricau niciodată. Cele mai bune mașini.” Okay, poate în ziua de astăzi mulți spun „cea mai” așa, în van, fără să cunoască acest element de referință în materie de calitate și fiabilitate, modelul W123, Cobra.

Producția în serie a debutat la finalul lui 1975 și a continuat până în ianuarie 1986, vehiculul făcând parte din clasa medie-superioară, urmând ca, peste ani, urmașul său să fie actuala Clasă E. Modelul Cobra de asemenea are Pedigree, fiind succesorul modelului W115, numit popular „Bot de cal”, și el, de asemenea, un model de succes.

La finalul generației, a continuat sa fie vândută în paralel cu noul model (W124) încă aproximativ un an, pentru că a fost foarte populară (mai ales ca taxi), pentru că a făcut cifre bune de vânzări dar și pentru că a fost primităî foarte bine de cumpărători, ceea ce a condus, de la începutul producției, la întârzieri în livrare mai mari de un an. Prețul de achiziție al W123 la lansare varia între 18.870 mărci (modelul 200) și 26.895 mărci (modelul 280 E).

Mercedes-Benz W123 poate fi considerat marele succes al producătorului german, grație faptului că este singura mașină care a depășit VW Golf într-un an calendaristic (1980) în statisticile de înmatriculare ale Germaniei Federale (RFG). Din punct de vedere al design-ului, acesta a fost inspirat de la modelul W115, strămoșul S-ului de astăzi. Siguranța a fost un element primordial, habitaclul având o structură cu rigiditate sporită, iar, în partea din față și cea din spate, au fost create zone de absorbție a impacturilor. Totodată, ușile beneficiau de un schelet rigid, sporind protecția în caz de impact lateral.

Modelul W123 a fost produs în patru variante de caroserie: sedan, limuzină lungă (7 locuri), coupé (cu un ampatament ușor scurtat) și combi (numit T-model).

Pe lângă aceste carosări clasice, au existat autovehicule ce au reprezentat „baza” pentru mașini speciale, cum ar fi ambulanțe sau dricuri.

Note artistice între diesel și benzină

În prima parte de viață a modelului, farurile montate erau diferite, în funcție de motorizare. Mașinile cu motoare mai slabe au fost echipate cu faruri rotunde, numite „ochi de taur”. Farurile mai elegante, dreptunghiulare, marcau versiunile de top 300 TD Turbo Diesel, 280/280E și coupé-urile.

Pentru diferențiere, la aceste modele au fost cromate chederele de cauciuc aflate sub stopuri și grila de aerisire din fața parbrizului. Ca parte a facelift-ului din septembrie 1982, toate modelele au primit faruri dreptunghiulare, grila negru mat și o ramă din lemn Zebrano pentru planșa de bord.

Între modelele (sedan) pe benzină și cele pe motorină sunt diferențe, prin poziționarea antenei radio, în cazul în care a fost comandată. La diesel, antena era montata pe aripa dreapta față, la motorizările pe benzină pe cea din stânga spate.

Prețurile au variat de la aprox. 18.000 de mărci, în anul 1976, pentru modelul de bază, până la aproape 80.000 de mărci, în ultimul an, pentru un „full-option” TD 300 Turbo. Astfel, acesta era de două ori mai scump decât clasa S, în versiunea de bază. Iar acest preț era extrem de ușor de dublat dacă „scăpai” puțin în opționale.

Motorizări

Propulsoarele oferite erau atât pe benzină (200, 230, 230E,250, 280 și 280E; modelele E aveau injecție), având puteri cuprinse între 94 și 185 CP, cât și pe motorină (200D, 220D, 240D, 300D, 300 D Turbo Diesel), având între 55 și 125 CP.

În cazul celor pe benzina, cel mai mic motor era de 1.988 cmc iar cel mai mare de 2.746 cmc. La cele diesel se pornea tot de la un 1.988 cmc iar extrema opusă era 2.998 cmc.

2,4 milioane de sedan-uri

În caroseria clasica, sedan, mașina a înregistrat vânzări record, cele 2,4 milioane de unități reprezentând 90 % din totalul de W123-uri produse. În august 1977, Mercedes-Benz a prezentat versiunea lungă a sedanului (V123), ce avea un ampatament mărit cu 630 milimetri (3.425 mm). Grație acestor modificări, a fost spațiu suficient pentru o a treia banchetă, ceea ce a făcut ca mașina să devină foarte potrivită ca taxi, mașină de serviciu sau shuttle de hotel (pentru 7 pasageri).

Coupé-ul a fost lansat tot în 1977, având un ampatament mai scurt decât sedan-ul cu 85 mm, plafonul coborât și aripile redesenate, oferind un aspect sportiv și robust. În vara lui 1985, s-a încheiat producția de serie a C123. Aproximativ 1 milion de coupé-uri au fost produse în această vreme, din care circa 15 mii aveau motor diesel.

Caroseria combi (S123) a fost lansată în 1978 și a fost prima mașină de acest tip ce a dorit să se depărteze de eticheta de „mașina pentru meșteri”, având interiorul căptușit cu materiale de calitate superioară, pielea și velurul pentru husele scaunelor fiind disponibile încă de la început.

Metalul neacoperit, ce ar fi putut aminti de o mașină utilitară, fiind în mod expres evitat. Un sistem hidraulic standard de reglare a punții spate asigura o călătorie confortabilă, indiferent de greutate. Sarcina utilă a combi-ului varia între 560 și 700 kg.

Cerificare a calității

Într-o statistică a ADAC (Automobil Club German) ce privea avariile, a fost constatat că W123 a fost modelul cu cele mai puține defecțiuni. În 1982, revista Auto Motor und Sport (Germania) a realizat un studiu ce a relevat că, în cazul modelului 200D, se ajungea la un kilometraj mediu de 852.777 km până la prima reparație serioasă. Se estimează că aproximativ 200.000 de asemenea mașini circulă încă, atât pe străzile din Germania dar în special în zona Orientului Mijlociu și în Africa.

Alexandru STOIAN

alexandru.stoian@ziuacargo.ro

sursa: wikipedia.com, mercedes-benz.com

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.