Pregatire, control, motivare

Cum putem sa gestionam eficient si cu costuri moderate factorul uman implicat in activitatea de conducere auto? Exista o reteta general valabila, cu ce incepem, care este directia corecta?

Atunci cand este vorba de gestionarea resurselor umane, adica a soferilor, aceasta presupune pentru multi transportatori, dureri de cap si o provocare careia cu greu ii pot face fata. Soferul, in calitate de resursa, este mult mai complex si dificil de gestionat decat parcul auto, resursele financiare, informationale, administrative, etc. In acelasi timp, conducatorul auto este o entitate individuala in ceea ce priveste potentialul lui de formare, adaptare si dezvoltare, in capacitatea lui de a-si cunoaste si a-si invinge propriile limite. Se stie foarte bine si practica o demonstreaza mereu ca un sofer bine pregatit, cu experienta profesionala si cu un comportament adecvat si responsabil in trafic poate reduce costurile, pe cand un sofer incompetent, cu un comportament agresiv, riscant poate produce pierderi foarte mari. Cu alte cuvinte, succesul sau esecul unei firme de transport sunt intrinsec legate de resursa umana, de modul cum isi desfasoara soferii activitatea. Incercand sa creionam o strategie privind factorul uman in transporturi trebuie sa ne concentram atentia spre trei directii prioritare:

– directia preventiva

– directia corectiva

– directia de eficientizare.

Directia preventiva – actiuni de formare

Plecand de la formarea viitorului sofer (scoala de soferi), trecand prin centrul de pregatire profesionala (pregatire initiala si continua) si terminand cu pregatirea permanenta de la locul de munca, aceste activitati reprezinta bagajul competentei profesionale a fiecarui sofer. Orice sincopa, orice abdicare de la aceste trepte de formare vor duce in final la o pregatire insuficienta, lacunara a soferilor. Nu trebuie sa uitam ca asa cum ii pregatim asa ii avem! Unii transportatori pot spune ca modul de pregatire la nivelul scolilor de soferi sau al centrelor de pregatire profesionala nu este in sarcina lor. Platesc, si scoala de soferi si mai ales centrul de pregatire sa-si faca treaba. Dar oare cum o fac nu ne intereseaza? Scolile de soferi sunt asa cum sunt, pregatesc mai mult sau mai putin viitorii soferi profesionisti, nu se preocupa de inbunatatirea metodelor de formare, au de multe ori instructori la randul lor slab pregatiti atat profesional cat si pedagogic. Ca sa exemplific, stiti vreo scoala de soferi care sa pregateasca pentru Categoria D1? Atunci cand angajeaza soferi tineri, majoritatea managerilor de transport se plang de slaba lor pregatire. Oare daca o firma de transport ar deschide o scoala de soferi speciala pentru profesionisti nu ar fi mai avantajata? Pe de o parte ar realiza o pregatire corespunzatoare a viitorilor soferi, pe de alta parte va putea forma soferi pe care ii va recruta pentru propria firma. Si asta cu costuri minime, poate chiar cu beneficii pentru viitor. Plecand de la, din pacate, destul de uzitata formula a managerului de transport: „vezi ca trebuie sa faci cursul, descurca-te”, soferii se inscriu la cursurile initiale sau continue, dar nu le frecventeaza, asteptand „sa ingrase porcul in ajun“; si asa apare „inghesuiala” din ziua examenului…, dar mai ales lipsa de competenta a soferilor. Nu este mai putin adevarat ca si unele centre abdica de la calitatea prestatiilor oferite. Faptul ca, in prezent, centrele de pregatire sunt cu sutele sa fie o cauza a acestei situatii? O parte din vina o poarta insa si transportatorii care nu solicita centrelor calitate si profesionalism, acceptand ca pregatirea soferilor sa fie asa cum este de multe ori, adica nesatisfacatoare. Nu in ultimul rand, importanta este si pregatirea la locul de munca. Ea se refera la formarea si informarea soferilor cu privire la politica firmei si la specificul acesteia. Cu cat soferii vor cunoaste mai bine aceste lucruri cu atat mai eficienta va fi activitatea lor, cu atat mai buna va fi relatia lor cu beneficiarii. Studiul accidentelor rutiere produse la nivelul firmei este o metoda eficienta atat pentru a depista disfunctionalitatile care le-au provocat, cat si o forma de pregatire pentru soferi in scopul evitarii in viitor a unor comportamente sau actiuni negative, posibil generatoare de accident.

Directia corectiva – actiuni de control si recalibrare

Principiul lui Pareto (sau principiul „80/20”) descrie faptul ca in aproape orice problema manageriala, putinul (20%) reprezinta esentialul, iar multimea (80%) reprezinta partea mai putin controlabila. In sistemul managerial rutier, aceasta inseamna ca aproximativ 20% din soferii unei firme de transport se pot automotiva, sunt persoane care nu au nevoie de control si supraveghere continua, iar activitatea restului de soferi (80%) trebuie planificata, controlata, monitorizata si evaluata prin diferite tehnici si metode profesioniste. Ele se pot realiza prin:

– control zilnic

– identificarea greselilor care provin din lacune in sistemul de pregatire

– evaluarea profesionala periodica a angajatilor

– identificarea variantelor de eliminare a deficientelor constatate.

Aceste actiuni pe care le putem denumi generic „TOLERANTA ZERO” sunt necesare pentru a realiza nu numai un control eficient si cu feedback asupra activitatii soferilor. Toleranta zero inseamna si o forma de motivare, de recalibrare atitudinal comportamentala. Aceasta se poate realiza si prin reconsiderarea examenului psihologic. Transportatorii trebuie sa fie interesati ca examenul psihologic sa reprezinte nu numai o cerinta legislativa incheiata cu un simplu aviz de apt sau inapt, ci si o posibilitate reala de cunoastere a soferilor, conditie esentiala pentru a putea realiza o selectie conforma cu cerintele firmei, pentru un management eficient a resursei umane, in vederea cresterii sigurantei in trafic si prin aceasta de scadere a costurilor, de eficientizare a firmei de transport. Evaluarea psihologica trebuie sa devina un instrument nu numai de selectie initiala prin emiterea unui aviz de aptitudine sau inaptitudine, ci o activitate complexa cu caracter permanent care sa depaseasca stadiul unui examen aptitudinal, evaluand personalul cu atributii in siguranta transporturilor si din punct de vedere atitudinal comportamental, al capacitatilor de rezistenta la stres si al tendintelor agresive. Avizul psihologic de utilizare in munca trebuie insotit de un profil psihologic descriptiv care sa evidentieze prognosticul atitudinal comportamental, gradul de agresivitate si de rezistenta la stres. Si nu in ultimul rand, examenul psihologic reprezinta modalitatea cea mai simpla si poate chiar cea mai ieftina de a se realiza o consiliere psihologica adecvata persoanelor evaluate. O colaborare continua cu un psiholog poate aduce rezultate importante pentru firma. Solicitati o evaluare complexa, cu realizarea unui profil psihologic, mai ales in situatia in care legislatia actuala impune o periodicitate anuala. Investiti cu folos, incheiati contracte cu cabinete de psihologie serioase, ale caror psihologi sunt specialisti autorizati in transporturi. Aceasta colaborare permanenta genereaza eficienta.

Directia de eficientizare – actiuni specifice de motivare

Analizand cazul in care nu suntem multumiti de soferi, trebuie sa avem in vedere daca performanta scazuta este rezultatul unei competente profesionale reduse sau este cauzata de lipsa motivatiei. Aceasta abordare poate pune o presiune financiara pe firma de transport, insa determina o evaluare corecta a soferilor, mai mult decat atat, permite identificarea carentelor de pregatire profesionala. Exista mai multe forme de descriere a motivatiei, in functie de diferite criterii, insa cea mai importanta clasificare este cea care se refera la motivatia pozitiva si cea negativa. Motivatia pozitiva se refera la factori motivatori de natura financiara: nivelul salariului, primirea la timp a acestuia, siguranta locului de munca, bonusurile, primele etc, si la factori motivatori de natura non-financiara cum ar fi: daca se simt respectati, daca au un anumit statut, daca mediul de lucru este unul placut, daca sunt apreciati, daca sunt evidentiati. Motivatia negativa este generata de factorii motivationali aversivi cum ar fi penalizari pentru consum de motorina, penalizari pentru abateri de la traseu etc. Desi reprezinta un tip primitiv de motivatie, bazat pe amenintare sau pedeapsa, aceasta trebuie totusi inclusa, cu anumite amendamente, in instrumentarul motivational al managerului unei firme de transport. Aceste directii prioritare privind strategia abordarii factorului uman in transporturi pot sa va ajute sa imbunatatiti climatul psihologic din cadrul firmei de transport, sa predispuneti soferii sa lucreze mai bine si, respectiv, sa obtina rezultate mai bune. Dar pentru ca managementul este „arta de a conduce”, 50% din succes depinde de interesul, dibacia si dorinta dumneavoastra de a schimba lucrurile!

Pentru a putea motiva, trebuie sa avem ce motiva!

In acest sens, firmele de transport trebuie intai sa angajeze si apoi sa pastreze soferii. Pe termen mediu si lung, mai ales pentru firmele de transport puternice, solutiile ar fi recrutarile permanente de personal, dar si initierea unor politici coerente de formare profesionala continua a soferilor.

Rolul motivatiei nu se limiteaza insa numai la a-i face pe oameni sa munceasca, ci merge pana la a-i face sa munceasca bine.

Psiholog pr. Cristian SANDU

Cabinet de psihologie autorizat

E-mail: cristian_sandu38@yahoo.com

Mobil: 0751 364 575

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.