Page 7 - Revista ZIUA Cargo ianuarie 2020

pul celui de-al doilea război mondial, dar un asemenea camion s-a dovedit de neîntrebuințat pe front. În final, răz- boiul a provocat distrugerea aproape totală nu numai a industriei germane de vehicule comerciale, dar și a multor companii producătoare, care au fost închise. Cel puțin în partea estică a Germaniei, viitorul stat numit RDG, multe fabrici rămase cât de cât în picioare au fost demontate și duse în URSS ca o pradă de război a învin- gătorului. Unii, ceva mai în vest, și cu indulgența americană, au reușit să se salveze și chiar să preia în scurt timp conducerea pieței. La mijlocul anilor '70, piața germană a vehiculelor co- merciale a devenit din ce în ce mai competitivă pe plan internațional, chiar dacă, desigur, se pot observa și anumi- te influențe străine. Și, o dată cu prime- le gânduri modeste că mediul nostru înconjurător se deteriorează, etapele progresului tehnic au fost clare: „Ca- mionul viitorului” (Euro-Truck I), astăzi o biată rablă privită cel mult cu puțină melancolie, cu primele echipamente electronice extinse, a fost conceput de DEKRA și Daimler-Benz.
În zilele noastre, posibilitățile electronice și tehnice sunt enorme, iar evoluția lor se desfășoară într-un ritm debordant.
Din strictul punct de vedere al busi- ness-ului, însă, afacerea devine incal- culabilă: cumperi azi un camion pentru a-l folosi măcar 10 ani, dar după nu- mai doi este așa de depășit tehnic, încât nu se mai potrivește cu nicio depreciere contabilă...
Și ce facem cu aventura despre care am vorbit la început? Nu merită și ea să aibă o istorie a ei, povestită de cineva?
Vă mai amintiți?
Știu că acum o fac pentru cei care sunt, azi, ca și mine, niște pensionari bolnavi de un romantism incurabil: vă aduceți aminte ce pași trebuiau făcuți când trebuia pornit motorul (pe ben- zină, bine-nțeles!) al Carpați-ului, dimi- neața pe ger, și bateria, ca de obicei, nu mai ținea?
Umblați puțin la avans, apoi câteva ture de manivelă fără contact, ca să fie ceva benzină în cilindru, apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, manivela finală și, imediat, cu șurubelnița, reglajul car- buratorului la ralanti. Sau, mai târziu, când au plecat ITIA și ROMTRANS la cărat marfa românească valutabilă spre deținătorii de dolari, cu camioane ROMAN... Nu era și asta, oare, o aven- tură ca la carte? Da, era, pentru șoferi, care făceau pariuri între ei câte repa-
rații capitale vor realiza într-o parcare din Germania, și tot da, și pentru șefii de acasă care se rugau pentru ca un număr cât mai mic dintre șoferii trimiși (și, pardon, și așa aleși pe sprâncea- nă...) să arunce cheile în cutia poștală a ambasadei și să ceară azil.
Nu era, oare, o aventură, să reușești să-ți urci cu 215 cai putere cele 40 de tone pe costișe până în vârful munților din Turcia, în drum spre Siria?...
... dacă nu dispuneai de bacșișul necesar pentru ca un turc mai aface- rist să te remorcheze cu tractorul lui? Viața te făcea să găsești soluții la toate: așteptai până mai venea un românaș de-al tău, puneai 2 capete tractor cu o ștangă între ele să urce o semiremorcă, apoi te întorceai cu amândouă înapoi, lavale,casăoieișipeadoua...
Mai există ea, aventura, într-o lume în care orice prichindel butonea- ză pe smartphone mult mai rapid de- cât mine pe tastatura de computer? Pentru că, dacă ne uităm la datele tehnice și la opționalele posibile pentru camioanele pe care le găsiți în acest
catalog, condusul se poate reduce teoretic la o simplă butonare. O dată cu cutia de viteze automată, devenită, practic, standard, piciorul stâng nu-ți mai folosește decât cel mult pentru a te cățăra la etajul 2 în cabină, iar între- bările de mecanică din cadrul exame- nului pentru carnetul de șofer profesio- nist sunt de-a dreptul absurde: fără un calculator de diagnoză, aflat doar într-un service specializat, nu vei mai ști niciodată de ce ți s-a oprit motorul.
Gata, am redeschis ochii și răsfoiesc în continuare catalogul. Ce frumoase sunt toate!
Dar cum vor arăta ele într-un alt ca- talog, peste alți 50 de ani? Vor mai exista, oare, șoferi adevărați, sau aces- te vehicule vor circula, vor încărca și descărca singure, urmărite de acasă, dintr-un fotoliu ca al meu, de acum?
Este singura aventură rezervată viitorului, globul de sticlă, oracolul în care privește în continuare un incurabil iubitor de camioane...
Dan SCHNICK
dan.schnick@ziuacargo.ro
ianuarie 2020 ................................................................................................................................................ 7
PĂREREA MEA
PUBLICITATE