Page 88 - Revista ZIUA Cargo ianuarie 2020

Ghid de bune practici
în siguranța rutieră
Siguranța rutieră este un domeniu vital al politicii Uniunii Europene, datorită implicațiilor în rândul populației tuturor statelor membre, dar și costurilor imense, generate de activitățile legate de nerespectarea legislației rutiere și înlăturarea efectelor accidentelor de circulație.
Dacă, în perioada 1980-2000, siguranța rutieră și bunele practici în materie erau consi- derate un domeniu de interes într-un număr foarte mic de state europene, în special în cele din zona Scandina- viei, în primii ani după 2000, au fost demarate și elaborate, la nivel euro- pean, proiecte, programe și ghiduri de bune practici în domeniu.
Activitatea în domeniul siguranței rutiere, indiferent de nivelul la care se desfășoară, trebuie să fie bazată pe analiza problemelor actuale și din tre- cut, dar și pe o viziune strategică clară, care ține cont de condițiile specifice fiecărei zone și fiecărui tip de operator de transport. Conceptele elaborate trebuie să vizeze transformarea siste- melor de trafic rutier, astfel încât să se elimine posibilitățile de eroare uma- nă și să se reducă traumele și pagu- bele generate de accidentele rutiere.
Responsabilitatea aparține tuturor
Responsabilitatea pentru siguranța rutieră este împărțită între toți factorii implicați, direct sau indirect, în această activitate – participanții la trafic (șoferi, conducători de vehicule, bicicliști, pie- toni), operatorii de transport, autoritățile de reglementare, autorizare și control, producătorii de autovehicule, proiectanții și constructorii infrastructurii rutiere.
Măsurile luate trebuie să acopere mai multe domenii:
organizarea instituțională a siguranței rutiere
calitatea infrastructurii rutiere
vehiculele și dispozitivele de siguranță rutieră
educația și campaniile pentru educația rutieră
instruirea conducătorilor auto aplicarea legislației rutiere reabilitarea și diagnosticele îngrijirile post-accident datele privind siguranța rutieră
și culegerea acestora.
Unele țări membre UE au elaborat, încă de la începutul anilor ’90, viziuni
și strategii referitoare la siguranța ru- tieră menite să determine crearea unor sisteme rutiere cu siguranță du- rabilă (în Țările de Jos), sau având ca principal obiectiv eliminarea sau prevenirea accidentelor rutiere (Viziu- nea zero – în Suedia) și, dacă acestea se produc totuși, reducerea la mini- mum a consecințelor de orice natură. Ideea de bază a acestor strategii por- nește de la premisa că oamenii fac greșeli, dar sistemele de transport ru- tier trebuie să reducă la minimum șan- sele de a le face și daunele produse.
Dacă, la nivelul autorităților centra- le sau locale, măsurile legate de sigu- ranța rutieră vizează toate cele nouă domenii menționate mai sus, operatorii de transport pot și trebuie să acționeze în permanență pe direcțiile legate de vehiculele utilizate și dispozitivele de siguranță ale acestora, instruirea con- ducătorilor auto pentru aplicarea și respectarea legislației rutiere, pentru evitarea sau, cel puțin, reducerea nu- mărului de accidente rutiere în care sunt implicate autovehiculele proprii.
Fiecare operator de transport, dar, în special, cei din domeniul transportului rutier de persoane, ar trebui să aibă propriile programe de siguranță rutieră.
Acestea ar trebui să includă obiec- tive și principii clare privind organiza- rea activității, cu acțiuni și sarcini specifice pe termen scurt și mediu.
Obiectivele programelor trebuie să fie ambițioase dar, în primul rând, reali- zabile, având ca puncte de referință:
Numărul de accidente și eve- nimente rutiere în care au fost impli- cate autovehiculele proprii.
Numărul victimelor.
Numărul sancțiunilor pentru
depășirea vitezei legale de deplasare. Numărul sancțiunilor pentru conducătorii auto care au fost surprinși conducând un autovehicul sub influen- ța alcoolului sau altor substanțe interzise. Numărul sancțiunilor aplicate conducătorilor auto pentru folosirea
telefonului mobil în timpul conducerii autovehiculului sau pentru neutilizarea corespunzătoare a centurilor de sigu- ranță etc.
În privința vehiculelor utilizate, pe lângă obligațiile legale referitoare la verificarea și asigurarea funcționării corespunzătoare a tuturor sistemelor și subansamblelor care concură la si- guranța rutieră (rulare, direcție, frâne, iluminare și semnalizare), trebuie avute în vedere și noile sisteme de asistență implementate de construc- torii de autovehicule:
avertizare la părăsirea benzii de mers
controlul adaptiv al vitezei
frânare automată de urgență și prevenire a coliziunilor
detectarea pietonilor și bici- cliștilor în zonele de unghi mort
avertizare la depășirea vitezei legale
monitorizarea stării de obo- seală a șoferului
identificarea consumului de alcool și blocarea pornirii autovehicu- lului
utilizarea centurii de siguranță de către toți ocupanții unui autovehicul etc.
Multe ele au devenit, de altfel, obligatorii ca dotare pe autovehiculele de ultimă generație, indiferent dacă vorbim de autobuze, autocare, autoca- mioane sau chiar autoturisme.
Un rol important în prevenirea accidentelor s-a dovedit a avea dispozitivul de înregistrare a datelor referitoare la
evenimente (Event Data Recorder), așa-numita
„cutie neagră” cunoscută din transportul aerian.
Fie că vorbim de dispozitivele de înregistrare a datelor referitoare la par- curs (cele care înregistrează date și informații pentru întreaga perioadă de conducere a autovehiculului) sau de dispozitivele de înregistrare a datelor referitoare la accident (care rețin infor-
PASAGERI
88 ................................................................................................................................................ ianuarie 2020