Page 57 - Revista ZIUA CARGO

mente gratis tuturor duce automat la neplăceri, pentru că transportatorii nu pot verifica dacă fiecare elev merge sau nu la școală.
În 2021, ar trebui să aibă loc atribuirea traseelor județene. Credeți că se va întâmpla acest lucru? Legal, această atribuire nu ar tre-
bui să aibă loc. Ca să poți organiza o licitație, respectând legea achizițiilor publice, ar trebui stabilit, în primul rând, un buget. Iar acest lucru nu s-a realizat, atunci când s-a făcut anunțul în Jurnalul Oficial al UE. În primul rând, ar fi trebuit să fie stabilit un tarif și am aflat că abia la ora actuală s-a cerut fiecărui consiliu județean să realizeze un calcul privind tariful mediu pe cursele județene. Oricum, consiliile ju- dețene nu au prevăzut în buget sume eferente transportului de călători.
Apoi, se pune problema studiilor de fezabilitate și de mobilitate, care nu există.
Va trebui să ne așezăm la masă toate organizațiile patronale și să sta- bilim ce avem de făcut. Trebuie să luăm o hotărâre împreună și să înce- pem dialogul cu autoritățile centrale și locale.
Am putea asista la schimbări radicale ale programelor de transport județene și, eventual, implicarea activă/financiară a consiliilor județene inclusiv prin acordarea de compensații?
Pentru a deveni activ, trebuie să ai bani, iar consiliile județene ar trebui să aibă bugete alocate pentru com- pensații. Fără aceste sume, poți cel mult să încurci și mai mult lucrurile. Consiliile județene nu au aceste sume și, fără studii de mobilitate, oricum nu poți argumenta deciziile luate. Ar trebui cunoscut numărul de călători pe fie- care traseu în parte și evoluția aces- tuia în cursul anului. Practic, consiliile județene se bazează pe același pro- gram de transport din 2013, care este aproximativ același cu cel din 2008. Modul în care au apărut curse noi nu a făcut decât să aglomereze în mod nejustificat programele de transport.
A adăuga la situația actuală și alte condiții pentru o eventuală licitație este imposibil, fără investiții semnificative. Iar, în actuala situație, nimeni nu are curaj și nici resurse pentru a investi.
Autoritățile ar trebui să accepte un dialog real cu patronatele și să amâne licitația pentru transportul județean. În primul rând, ar trebui să își îndepli- nească obligațiile legale – studiu, anunț, buget... Apoi, trebuie să avem timpul necesar să analizăm modul de desfășurare a licitației. Transportatorii își cunosc costurile și, în general, au o imagine asupra fluxurilor de călători. În funcție de condițiile impuse de auto- rități, ar putea decide politica de inves- tiții corectă și participarea sau nu la licitație.
În condițiile în care ar dispărea criteriul „vechimii pe traseu”, cum se va putea realiza departajarea operatorilor?
Din păcate, ceea ce este mai grav
este că nici transportatorii nu împăr- tășesc aceleași păreri și, fără o viziune comună, nu avem șanse de izbândă, în dialogul cu autoritățile.
Oricum, nu cred că achiziția de mijloace de transport noi mai poate reprezenta criteriul principal al atri- buirii. Nu poți realiza asemenea in- vestiții, mai ales în contextul actual, fără a avea anumite garanții.
Mă tem că, odată cu dispariția „ve- chimii pe traseu”, asimilată experienței similare, lucrurile se vor complica mult. Dacă criteriul principal va fi tariful și câștigătorul licitației va fi desemnat în funcție de cel mai mic tarif... Vom asis- ta la o degradare rapidă a transportului județean, iar mașinile folosite vor fi extrem de vechi, lipsite de confort și siguranță. Iar la capitolul siguranță ar trebui să fim cel mai atenți.
Dacă un transportator operează de 30 de ani pe un traseu, fără a avea incidente semnificative, pare ciudat să îi negi orice merit, anulând expe- riența acumulată (vechimea pe tra- seu). Cum putem să ne asigurăm că păstrăm un nivel acceptabil de sigu- ranță, dacă acceptăm la licitație pe oricine? Ar trebui să găsim criterii care să ia în calcul experiența și profesio- nalismul firmelor care licitează. În caz contrar, riscăm să ajungem la acci- dente și pierderi de vieți omenești.
Transport cu autovehicul 8+1, curse regulate marcate prin curse ocazionale... În ultima vreme formele paralele de transport par să ia avânt. Formele de transport paralel ar
trebui aduse, la rândul lor, într-o zonă
legiferată. De multe ori, aceste forme ilicite de transport vin la pachet și cu evaziune fiscală. Estimez că 70-80% din aceste forme de transport ilicit funcționează fără niciun fel de licen- țiere. Este greu de înțeles de ce statul nu ia măsuri împotriva acestor trans- porturi care prejudiciază bugetul, au impact asupra siguranței rutiere și creează o concurență neloială, cu atât mai greu de suportat în contextul actual.
În loc să se concentreze pe depis- tarea și stoparea transportului ilicit, autoritățile vin în control tot la firmele licențiate. Riscăm să ne trezim cu aceste „firme” la licitațiile pentru trans- port județean și putem anticipa ce tarife vor da.
În actualul context, mergem în direcția desființării firmelor cu vechime pe piață și încurajăm noi veniți, cu bază materială precară și experiență redusă în transporturi.
Până nu schimbăm accesul la pro- fesie nu vom avea ordine în transpor- tul de persoane. Accesul prea facil la această activitate a făcut ca acest domeniu să se desfășoare haotic, în ciuda investițiilor importante realizate.
Am putea, de exemplu, impune un număr minim de scaune (cumulate pentru flota deținută) pentru a putea primi licența de transport. Reglemen- tarea este prezentă în mai multe țări ale UE.
Astăzi, pentru a fi transportator, nu ai, practic, nicio condiție/piedică reală: îți iei o mașină (capacitate, ve- chime, norme de poluare – sunt as- pecte neprecizate) și un atestat (scan- dalurile din ultimii ani au oferit o imagine privind modul în care se pot obține aceste documente).
Trebuie schimbată această stare de fapt. Nu poți fi manager de trans- port fără experiență și/sau studii.
Multă îngrijorare stârnește, în aceeași perioadă,
și asigurarea RCA.
RCA va ajunge la nivelul de acum
4 ani și asta și din cauză că patrona- tele au puncte de vedere diferite. Unii doresc să sprijine service-urile să um- fle facturile și să încaseze banii, să pună mașini de înlocuire la dispoziția asiguratului, totul fiind decontat de asigurător. Asigurătorii încep să înre- gistreze multe costuri, mai mult sau mai puțin justificate. Iar ASF se pre- face că nu vede. Noi, transportatorii, vom plătii. Anul acesta, deja, am re- simțit o scumpire cu 20%. Încă o ma- jorare de 20-30% și ajungem la pre- țurile pentru care am ieșit în stradă, cu câțiva ani în urmă.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
„FORT este o organizație vie. Avem și păreri în contradictoriu, însă ne ascultăm unii pe alții și, în final, hotărârile luate sunt respectate de toată lumea. Problema este cu celelalte patronate, pentru că statul știe să speculeze disensiunile care apar. Interesul ar trebui să fie comun.”
februarie 2021 .............................................................................................................................................. 57
PIAȚĂ ȘI COMPANII