Page 65 - Revista ZIUA CARGO

apariția lui T1, de la Volkswagen, a fost singura autoutilitară disponibilă pentru achiziție în Germania de Est. Motorul său, montat frontal, a făcut ca vehiculul să fie mai ușor de încărcat și mai variabil în materie de configu- rație interioară, oferind până la opt locuri dedicate pasagerilor. În perioada de producție, a primit câteva actuali- zări minore, în 1963 și 1972. La prima dintre ele, din 1963, sistemul de frâ- nare cu un singur circuit a fost înlocuit cu unul cu două circuite, iar schimbă- torul de viteze, amplasat pe coloana de direcție, a fost înlocuit cu o manetă clasică, amplasată central. La cel de- al doilea upgrade, din 1972, alterna- torul de 220W a fost înlocuit cu unul de 500W, iar puterea motorului a cres- cut de la 42, la 45 CP. Barkas-urile au fost produse în principal pentru a- plicații de serviciu public, cu timpi mari de livrare pentru clienții privați, care, în anii 1960, se întindeau până la nive- luri eroice, asociate în mod normal (pentru acea vreme) cu Trabant-ul, în- tre 10 și 14 ani.
Dubele Stasi
Probabil, cea mai infamă presu- pusă utilizare a modelului B1000, pe vremea Germaniei de Est, a fost făcu-
tă de temutele forțe de securitate ale statului, Stasi, ca vehicul de transport ascuns al prizonierilor, prin care până la cinci deținuți puteau fi ținuți în celule mici, fără ferestre, în spatele vehiculu- lui. Furgonetele erau, adesea, folosite pentru a smulge cetățenii direct de pe stradă și erau, de obicei, deghizate în camioane de livrare a alimentelor. Exemple de autoutilitare configurate în acest mod pot fi găsite expuse la fostul sediu Stasi din Berlin, precum și în închisoarea Hohenschönhausen, unde erau folosite pentru transferul prizonierilor politici.
Fără urmași
În 1989, cu puțin timp înainte de încetarea producției, denumirea mo- delului a fost schimbată în B1000-1, iar vechiul motor în 2 timpi a fost înlo- cuit cu unul în 4 timpi, cu o capacitate cilindrică de 1,3 litri, fabricat sub licență Volkswagen. Modelul Barkas B 1000-1, introdus în toamna anului 1989, după ce proiectarea tehnică a fost preluată de către o altă entitate, a fost un eșec, iar toate eforturile de dezvoltare a unui succesor au eșuat și, astfel, capitolul Barkas a fost unul care s-a încheiat în 1991.
foto: wikipedia.com, gtshina.ru Alexandru STOIAN alexandru.stoian@ziuacargo.ro
martie 2021 .................................................................................................................................................. 65
INEDIT