Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR) a transmis redacției punctul său de vedere cu privire la proiectul de modificare a legii RCA.
Îl publicăm integral:
Din nefericire, suntem martorii unui nou val de informații false transmise în spațiul public cu un interes vădit de a-i induce în eroare pe români, și nu numai. În scopul unei informări corecte, pentru că nu putem permite ca lipsa de expertiză în domeniul asigurărilor a unei organizații (COTAR – n.r.) orientate doar spre urmărirea propriului interes (dar care în mod fals afirmă că reprezintă toți șoferii români), să conducă spre o informare eronată, revenim cu o serie de clarificări absolut necesare, menite a contribui la buna și corecta informare a autorităților și a tuturor celor interesați.
Astfel, în spiritul unei informări corecte, bazată pe date, și nu pe mesaje alarmiste, de tip „fake news”, facem următoarele precizări tehnice, dar esențiale, pentru a dezminți afirmațiile false lansate ieri în mass-media:
FAKE NEWS: Actuala lege RCA protejează consumatorii de asigurări, statuând principii ale despăgubirii care sunt aplicabile la nivelul întregii Uniuni Europene.
REALITATE: Scrisoarea deschisă redactată de această asociație are, probabil, obiectivul de a dezinforma în mod vădit.
Prin modificările propuse în cadrul proiectului legislativ Plx. nr. 216/2024 de modificare a Legii RCA nu este încălcată legislația europeană. Acestea sunt menite, pe lângă transpunerea Directivei (UE) 2021/2118 (și nu a Directivei 2021/2018/CE indicată eronat în tot cuprinsul scrisorii deschise, directivă care, de altfel, nici nu există, arătând încă o dată lipsa de cunoștințe temeinice în acest domeniu) să reaşeze din dezechilibrele și disfuncționalitățile semnificative pe care elemente din legislația RCA le-a creat pe piața din România. Resimțim cu toții efectele negative ale acesteia, cum ar fi: falimente ale companiilor axate în mod special pe acest segment de business, retragerea de asigurători din piața RCA din România, lipsa de atractivitate pentru alți investitori, practicarea unor prețuri abuzive de reparații sau de închiriere de vehicule de către anumiți operatori economici, în totală contradicție cu tot ceea ce se întâmplă pe piața RCA a celorlalte state membre supuse aceleiași legislații europene etc.
Astfel, din informațiile noastre, nicăieri în legislația europeană care reglementează asigurarea RCA nu sunt prevăzute dispoziții care să vizeze activitatea de reparații a vehiculelor sau care să reglementeze ori care să oblige statele membre să impună o anumită conduită asigurătorilor RCA în relația cu operatori economici care nu sunt în mod direct persoane prejudiciate prin accidente de vehicule.
Subliniem încă o dată că Directiva 2009/103/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2021/2118 (și nu 2021/2018/CE indicată eronat de asociație), reglementează conceptul de „despăgubire” („compensation” – în textul directivei în limba engleză) în tot cuprinsul său pentru că accentul se pune pe protecția persoanei prejudiciate și nicidecum pe protejarea și susținerea intereselor comerciale ale unor operatori economici (cum sunt unitățile reparatoare) cărora acquis-ul comunitar nu le recunoaște calitatea de persoană prejudiciată. Nicăieri în corpul său legislația europeană nu caută să reglementeze în vreun fel alte raporturi juridice decât acelea care se nasc, pe de o parte, între asigurat/autorul accidentului de vehicule și asigurătorul RCA, iar, pe de altă parte între asigurătorul RCA și persoana prejudiciată prin fapta culpabilă săvârșită de asigurat/autorul accidentului, la care se adaugă instituirea unor organisme (organisme de compensare, fonduri de garantare, organisme de insolvență) al căror scop este acela de a proteja tot victimele accidentelor de circulație.
Așadar, modificările propuse ce fac obiectul acestor „fake news” (Plx. nr. 216/2024) urmăresc, printre altele, să restabilească și în România principiile pe care este fundamentată legislația RCA europeană, să remedieze anomaliile existente și să mute accentul de pe favorizarea intereselor economice ale unor operatori economici care profită de pe urma accidentelor către protecția corespunzătoare atât a plătitorilor de prime RCA, cât și a terțelor persoane prejudiciate prin accidentele de vehicule, în calitate de beneficiari ai despăgubirilor.
FAKE NEWS: Adăugarea articolului 221, referitor la „prețuri / costuri de piață”. Prin acest articol, pagubiții RCA, nevinovați de producerea unui accident, vor fi obligați să suporte o coplată din propriul buzunar pentru a acoperi costurile reparațiilor către unitățile reparatoare, ceea ce este contrar principiului reparării integrale a prejudiciului și a asigurării RCA;
REALITATE: Prețul de piață nu poate fi decât acela obținut prin cerere și ofertă și este cel pe care o persoană fizică sau juridică îl acceptă (asigurătorul RCA sau persoana prejudiciată) și se angajează să îl suporte. Prin urmare, nu va exista nicio coplată.
În acest sens, definiția propusă în proiectul de lege pentru „Prețul de piață” este una foarte clară, transparentă și corectă deoarece reprezintă prețurile/costurile finale de vânzare ale operatorilor economici autorizați, obținute pe baza cererii și ofertei. Fiind prețuri finale rezultate din funcționarea mecanismelor de piață și acceptate de ambele părți, evident că nu se poate pune în discuție niciun moment existența vreunei diferențe de preț pe care ar trebui să o suporte persoana prejudiciată.
FAKE NEWS: Modificarea articolului 14 alineatul (3), astfel încât cuantumul despăgubirii să fie stabilit numai prin convenție între asigurator și pagubit. Această modificare va obliga păgubitul să accepte orice sumă de despăgubire, chiar dacă aceasta nu va fi suficientă pentru acoperirea costurilor reparației vehiculului avariat pentru a-l aduce la starea anterioară accidentului.
REALITATE: Toate afirmațiile asociației care argumentează eliminarea dreptului asigurătorilor de a avea convenții de colaborare încheiate cu unități reparatoare reprezintă simple speculații tendențioase fără nicio bază legală, dar care, cu rea-credință, pornesc de la falsa premisă că unitățile reparatoare care vor colabora cu asigurătorii sunt deja vinovate de încălcarea reglementărilor privind efectuarea activității de reparații. Asociația creează astfel o falsă problemă, acuzând o întreagă categorie de operatori economici onești de presupuse comportamente neconforme cu legislația, înainte ca aceștia să le fi săvârșit, conduită care demonstrează că această asociație urmărește doar promovarea intereselor acelor unități reparatoare care probabil au realizat profituri abuzive de pe urma actualelor reglementări din România și doresc menținerea privilegiilor care au adus atâtea probleme în piața de asigurări de când au fost introduse.
În realitate, propunerile la proiectul de lege valorizează dreptul pozitiv național tradițional care ține seama de specificitatea asigurărilor de răspundere civilă în general și a celei de răspundere civilă auto (RCA), respectiv că despăgubirea se stabileşte prin convenţie încheiată între asigurat, terţa persoană prejudiciată şi asigurător.
Revenirea la acest principiu de stabilire a despăgubirii prin convenție între asigurător și persoana prejudiciată reiese din nevoia de a crea un echilibru prin aplicarea regulilor economiei de piață în formarea prețurilor de reparații și de închiriere și nu majorarea acestora abuzivă în cazul despăgubirii acordate în baza poliței RCA.
Convențiile încheiate cu unitățile reparatoare ar putea simplifica, eficientiza și oferi transparență în tot procesul de despăgubire, la prețuri de piață corecte și negociate în interesul atât al plătitorilor de prime de asigurare, cât și al persoanelor prejudiciate.
Nu în ultimul rând, inclusiv Consiliul Concurenței a recomandat în repetate rânduri ca legislația RCA să prevadă existența de convenții între asigurători și unitățile reparatoare.
FAKE NEWS: Se propune introducerea a patru noi alineate la articolul 14, (31) –(34), prin care despăgubirile pentru lipsa de folosință (vehicul înlocuitor pe perioada cât vehiculul avariat se află în service pentru reparații) vor putea fi acordate doar în cazul în care păgubitul nu mai deține sau nu are dreptul de utilizare pentru alt vehicul pe care să-l folosească.
REALITATE: Propunerea de introducere a celor patru alineate nu reprezintă altceva decât o aplicare a principiilor legii civile care implică responsabilizarea persoanelor prejudiciate de a se comporta cu diligență în cazul producerii unui prejudiciu și de a preveni majorarea nejustificată a cuantumului despăgubirii peste ceea ce este obiectiv necesar acoperii prejudiciului.
FAKE NEWS: Adăugarea alineatului (10) la articolul 40, conform cărora păgubitul nu va mai avea dreptul să împuternicească alte persoane în scopul efectuării reparației vehiculului avariat sau pentru încasarea despăgubirii cuvenite.
REALITATE: Dezinformare practicată de asociație care pune semnul egal între instituția juridică a mandatului (împuternicirii) și aceea a cesiunii de creanță la care se referă alineatului (10) de la articolul 40 propus a fi introdus pentru că sunt instituții juridice total diferite cu reglementare distinctă în legea civilă. În realitate, Curtea Europeană de Justiție, în cauza C106/17, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Sąd Okręgowy w Szczecinie (Tribunalul Regional din Szczecin, Polonia), prin decizia din 30 ianuarie 2017, primită de Curte la 28 februarie 2017, în procedura Paweł Hofsoe împotriva LVM Landwirtschaftlicher Versicherungsverein Münster AG, a disociat în mod expres în considerentele hotărârii pronunțate în Cauza C-106/17 calitatea de ”persoană prejudiciată” de calitatea unor cesionari ai dreptului la despăgubire care exercită cu titlu profesional activități de recuperare a despăgubirilor de la asigurători, concluzionând ca acești cesionari profesioniști nu justifică o protecție specială în raporturile cu societățile de asigurare.
În acest sens, conform hotărârii CJUE:
„43 (…) o persoană (…..) care exercită o activitate profesională în domeniul recuperării creanțelor care constau în indemnizații de asigurare, în calitate de cesionar contractual al unor asemenea creanțe, nu poate beneficia de protecția specială pe care o constituie forum actoris.
Prin urmare, un profesionist în sensul legii civile române (ex. o unitate reparatoare), care exercită sistematic operațiuni de preluare de creanțe constând în despăgubiri din asigurare, nu poate beneficia de aceeași protecție a legii ca persoana prejudiciată în raport cu asigurătorul, cu atât mai mult cu cât echivalează valoarea propriilor costuri de reparație impuse persoanei prejudiciate cu despăgubirea cuvenită.
