Protestele transportatorilor de la începutul acestui an au reprezentat o surpriză greu de anticipat. A fost protestul celor mici… a fost protestul celor care nu sunt băgați în seamă… și da, a fost un protest spontan!
De ce la început de an? A fost prima întrebare a celor care au încercat să dea o conotație politică protestelor, mai ales că, aparent, nu a avut loc nici o schimbare majoră în piață, sau din punct de vedere legislativ.
Mai mult decât orice posibile influențe, manipulări sau organizări oculte, protestul a fost declanșat în cea mai mare măsură de contextul special al momentului. Practic, „s-au aliniat astrele” perfect pentru ceea ce s-a întâmplat. Amintim faptul că, după o perioadă foarte bună pentru transportatori, care s-a încheiat aproximativ la jumătatea anului trecut, lucrurile s-au degradat rapid, atât în ceea ce privește volumele de mărfuri, cât și tarifele.
Ianuarie este o lună slabă, în general, însă, în 2024, ianuarie a fost o lună slabă, după o perioadă foarte neprielnică pentru afacerea de transport și nici estimările pe termen scurt nu arată prea încurajator. Cei mai afectați au fost, evident, micii transportatori, mult mai vulnerabili la fluctuațiile pieței și dependenți, în mare măsură, de piața spot. Poate mulți începuseră să își facă planuri, în prima parte a anului trecut, poate chiar au realizat investiții… și apoi situația s-a degradat continuu.
De ce ianuarie? Pentru că mașinile erau acasă și cu puține speranțe ca lucrurile să evolueze pozitiv, în viitorul apropiat.
Grupurile de WhatsApp au funcționat, „focul” s-a aprins aproape instant și… am intrat și noi în rândul țărilor civilizate, care știu să-și manifeste nemulțumirea în stradă. A fost spectaculos și neașteptat și fără influențe politice notabile.
De altfel, protestatarii au fost, încă de la început, vehemenți în a menține protestul în afara influențelor politicienilor și partidelor… și a patronatelor.
Mulți dintre cei prezenți la proteste și-au arătat dezamăgirea față de patronatele din transporturi și au dorit ca acestea să nu fie implicate. Însă această ruptură și-a demonstrat repede neajunsurile. Într-un protest spontan, cine va participa la discuții cu autoritățile? Cine va formula revendicările? Cine va urmări ca acestea să fie rezolvate? În plus, este la îndemână să adaugi zeci de revendicări pe o listă, dar fără a ști cui trebuie să le adresezi, fără a face diferența dintre autoritățile care pot și vor să te ajute și cei care doar te ascultă politicos… Mai mult decât atât, într-un grup fără o formă structurată, fără lideri recunoscuți și cu un statut cât de cât formal, totul se contestă și nimeni nu va fi destul de bun să reprezinte protestatarii în fața autorităților și nici măcar lista revendicărilor nu are șanse să se stabilizeze.
De altfel, o parcurgere rapidă a revendicărilor, în forma lor extinsă, arată realitatea – mediul de afaceri s-a deteriorat până la granița insuportabilului, în special pentru firmele mici, și statul ar trebui să intervină. Cum? Devenind mai activ, mai eficient, crescându-și capacitatea de a depista și elimina zonele de concurență neloială și fenomenele ilicite… Practic, nu discutăm de ceva ce se poate realiza pe termen scurt!
Sigur, problema RCA a fost cea mai dezbătută, fiind foarte palpabilă și ușor de înțeles, însă, pentru situația actuală, poate reprezenta, în cel mai bun caz, doar „vârful aisbergului”.
De altfel, unii jurnaliști au avut curiozitatea să verifice numerele camioanelor prezente la protest și nu puține sunt cele care nu dețineau o poliță RCA valabilă.
Să protestezi împotriva abuzurilor legate de RCA, în timp ce ești unul dintre cei care merg fără… Este greșit din atât de multe puncte de vedere, încât consider că nici nu are rost să comentez.
Aici, a fost momentul în care patronatele au „intrat pe fir”.
Unii pot considera că au deturnat protestul, alții că au salvat ceva dintr-un protest care nu putea duce nicăieri. Cert este că patronatele aveau listele cu revendicări bine conturate. De altfel, venim după o perioadă de luni de zile în care patronatele au semnalat faptul că nu sunt băgate în seamă de autorități și că situația se agravează. Protestul a reprezentat o confirmare și cheia care a deschis uși care rămăseseră închise de prea multă vreme.
Acest aspect ar putea fi considerat principalul câștig al protestelor. Ce credeți?
Negocierile continuă și anumite puncte par să fie rezolvate, însă este greu de anticipat în ce măsură și când vor produce efecte pozitive, în piață.
Firesc, fiecare va privi adevărul din propria perspectivă, însă evenimentele din acest început de an au arătat și deficiențele care împiedică ameliorarea lucrurilor… chiar și atunci când au loc proteste de amploare în toată țara. Sudarea parților care astăzi funcționează rupte unele față de altele ar putea crea premisele schimbării așteptate – majoritatea celor care au protestat nu sunt membri în nici un patronat, însă se așteaptă ca acestea să le rezolve problemele (Serios?); patronatele solicită modificări legislative, însă piața se deteriorează sub presiunea fenomenelor ilicite (chiar dacă legile sunt schimbate, nu facem decât să înlocuim un set de reguli nerespectate, cu un alt set de reguli, de asemenea, ignorate); autoritățile, aparent cu eforturi importante, reușesc să dea curs solicitărilor pieței, însă efectele în teritoriu sunt minime (cazul recent din Nădlac, cu audierea celor 46 de angajați CNAIR de către DGA este grăitor)…
Și mai este ceva – oare nu ne-am săturat, deja, cu toții de vocile și mesajele permanent critice, care caută și scormonesc și inventează înțelesuri ascunse, pentru a demonstra incompetența, imoralitatea, interesele ascunse și incompatibilitatea oricui ar îndrăzni să afirme ceva în public? Am ajuns să citim comentarii, în general proaste, mai mult decât știrile care le generează.
Fără încredere și un minim de implicare… primim exact ce căutăm.
Adevărul nu arată la fel pentru toți, dar am putea găsi punctele comune care să ne ajute să depășim blocajul.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
