„Dacă vrei să construiești un vas, nu bate oamenii la cap să strângă lemn, nu le trasa sarcini și nu le da de muncă, ci, mai curând, vorbește-le despre imensitatea nesfârșită a mării.” – Antoine de Saint-Exupéry
Dragii mei, voi continua ideea transmisă în articolul precedent „Ordinul Linguriței” (în ediția din luna mai a revistei ZIUA CARGO), în care vorbeam despre forța socială nebănuită a unor gesturi mici făcute în mod sistematic, de o masă critică de oameni obișnuiți, ca noi.
Dacă atunci am vorbit „despre imensitatea nesfârșită a mării”, de acum, mi-am propus să vă povestesc despre o serie de algoritmi sociali puternici, care pot influența atât destinele fiecăruia dintre noi, cât și pe cel al locurilor în care trăim.
Vă voi scrie doar despre „chestiile tari”, adică despre acele lucruri simple, care pot aduce un randament social și personal foarte mare și care sunt foarte practice pentru un grup de oameni foarte prețios, ca dumneavoastră, în fața celor mulți… Este un prilej cu care îmi aduc aminte cu plăcere de filozofia și tehnicile de gherilă învățate în timpul facultății, care erau de zeci și sute de ori mai eficiente în fața armatelor regulate ale inamicului care ar fi îndrăznit să „ocupe temporar teritoriul național”…
Bystander Effect, sau Omul de lângă tine
Trebuie subliniat că majoritatea covârșitoare a oamenilor este caracterizată de o esență morală profundă. Fiecare dintre noi consideră că este o ființă bună, morală, corectă. Și așa și este, cel puțin la nivel individual, subiectiv, în mintea noastră.
Se pare că acesta este unul dintre motivele pentru care, în situația în care comitem un lucru mai puțin corect, ne căutăm scuze și explicații care să dovedească faptul că suntem potrivit acestei imagini pe care o avem despre noi înșine.
Problema se pune la nivel social, al situațiilor speciale, care demonstrează că aceste contexte din jurul nostru pot fi mai puternice, de multe ori, decât individul, decât mine sau decât cel de lângă mine. În cazul de față, vom vorbi despre influența celui de lângă tine, sau despre contextul pe care îl putem crea chiar noi.
Într-un experiment social cu același nume (Bystander Effect, YouTube), putem vedea cum se pot comporta oamenii față de niște persoane care suferă în mod vizibil, îmbrăcate normal. Nimeni nu intervine, până nu apare o altă persoană care dă tonul, apoi trecătorii aproape că se îmbulzesc să ajute.
De ce? Pentru că indivizii sunt tributari influenței grupului, iar grupul cel mare, în care se aflau inițial și ei, era inert. Odată ce o persoană a intervenit să îl ajute pe cel în nevoie, trecătorii s-au identificat imediat cu binefăcătorul, adică cu grupul oamenilor buni și morali, și au putut acționa întocmai.
În același experiment, trecătorii au intervenit aproape instantaneu față de o persoană aflată în suferință vizibilă, îmbrăcată în costum. Răspunsul este același: trecătorii s-au identificat cu grupul celor buni, îmbrăcați bine…
Nu pot să nu mă gândesc la celebrul banc cu olteni, în care, după ce unul dintre ei a reușit să treacă granița, i-a răspuns celuilalt care nu reușise: „Ce vrei, măi, oltene?”. Evident, personajul nostru simțea că face parte, acum, din alt grup…
Cu alte cuvinte, acțiunea fiecăruia dintre noi îi poate determina pe cei din jurul nostru să se identifice cu un anumit grup. De aceea, fiecare exemplu de corectitudine pe care îl adoptăm public va determina în lanț, mai târziu, acțiunile celor care ne-au văzut.
De o valoare asemănătoare, a contextului pe care îl creăm, poate fi și următorul exemplu.
Vocea comunității
Literatura de specialitate din domeniul prevenirii criminalității (de exemplu, Florian Gheorghe, „Prevenirea criminalității. Teorie și practică”) subliniază rolul ridicat al luării de atitudine în vederea descurajării faptelor improbabile în cadrul colectivităților, mijloacelor de transport, grupurilor sau familiilor, ori chiar pe stradă.
Această voce a comunității, care „taxează” inclusiv faptele aparent minore, cum ar fi: ridicarea tonului, atitudini ușor agresive, deteriorarea mobilierului stradal sau din mijloacele de transport, ori aruncarea gunoiului în locuri necorespunzătoare, are o mare putere socială și trebuie încurajată.
Această voce trezește, parcă, mulțimea din indiferență și ne aduce aminte de grupul din care facem parte, de a fi solidari cu oamenii de bună credință și de a-i sprijini în fața răufăcătorilor ori a altor provocări.
Această voce se bazează pe un control moral, pe imaginea fiecăruia dintre noi, care considerăm că suntem ființe bune, morale, corecte. Noi evităm blamările, în special din partea celor apropiați (familie, colegi, prieteni) întrucât am avea „ceva” de pierdut pe termen lung, dacă am adopta comportamente antisociale. De ce? Cu cât o persoană are un „capital personal mai mare investit în rețeaua socială”, cu atât el va fi mai sensibil la sancțiunile informale emise de aceasta. Cu alte cuvinte, ne simțim intim legați de acel grup și ne lăsăm influențați de acesta.
De aceea, vocea ta, a colegului, a prietenului sau a familiei față de cineva care ar fi dispus să acționeze fără moralitate poate avea o putere la care nu te aștepți.
Evitarea stigmatizării și a discriminării
Cu toate acestea, în situația în care se exagerează cu „vocea comunității”, se ajunge la „stigmatizare”, care este de evitat. Persoana în cauză nu mai simte că face parte din grupul celor buni, este împinsă forțat în alte grupuri, cu care ajunge să se identifice, fiind exclusă din comunitate. De aici nu mai este decât un singur pas spre anturaje nefericite, alături de alți „paria”, cu care se va identifica și va acționa tocmai împotriva grupului din care au fost excluși: furturi, tâlhării, comportament răzbunător etc.
De aceea, ne purtăm cu umanitate și incluzivi față de persoanele diferite de grupul nostru, iar, în cazul în care se cere „vocea comunității”, o folosim fără să stigmatizăm.
Principiul „geamurilor sparte”
În altă ordine de idei, tolerarea micilor abateri poate avea un efect la fel de puternic, în sens negativ, de data aceasta. Principiul „geamurilor sparte” arată că, dacă la o locuință nu se înlocuiește imediat geamul spart, vor fi sparte în curând și altele. Într-un experiment, a fost lăsată pe o stradă rău famată o mașină fără numere de înmatriculare și cu capota ridicată. După 10 minute, au dispărut radiatorul și bateria, iar, după 24 de ore, și celelalte piese de valoare. În zilele următoare, mașina a fost distrusă și a devenit un loc de joacă pentru copii…
În aceeași ordine de idei, dacă o persoană are acum „un geam spart”, este foarte probabil ca edificiul ei să fie surpat de societate (Tudorel Butoi, „Victimologie”). În egală măsură, „cine fură azi un ou, mâine fură un bou”.
În vederea limitării efectelor principiului geamurilor sparte, alte experimente au arătat că acțiunile actorilor sociali îndreptate spre lucruri minore (geamuri sparte; se fură un ou), precum gunoi, graffitti, cerșetorie, micile delicte, fumatul în metrou, punerea picioarele pe scaune, băutul de alcool pe stradă etc., au determinat o scădere spectaculoasă a unor fapte mult mai grave (tâlhării, furturi, violențe etc.; se fură un bou).
Din nou… omul de lângă noi
De aceea, exemplul nostru personal, precum și vocea noastră, sfatul, au puterea de a schimba atitudinile și comportamentele celor din jurul nostru, să ne ferească apropiații, colegii și familia de principiul geamurilor sparte, ori de faptele de corupție care pot pune o întreagă națiune ,,pe butuci”.
Spuneți-i prietenește celui de lângă voi când încalcă o regulă morală (când fură un ou), ca să nu ajungă infractor, să nu corupă și să nu se lase corupt (să fure un bou)!
La rândul meu, în loc de cei mulți de lângă mine, am avut momente în care am avut nevoie de Omul de lângă mine. El a fost sub diferite chipuri (camarazi, prieteni, colegi sau necunoscuți) pe care nu le voi uita niciodată.
Simt că putem mări grupul celor care dau tonul pentru comportamente sociale corecte, care descurajează orice idee de incorectitudine, părtinire sau corupție, nu-i așa?
Și nu, nu este neapărat nevoie să ne cunoaștem sau să ne întâlnim vreodată, este nevoie doar să credem în asta și să acționăm în masă împotriva coruperii integrității celui de lângă noi, devenind ,,Oamenii de lângă el”!
P.S.: Așa cum v-am promis data trecută, am instituit, în mod simbolic, Ordinul Linguriței – România (Facebook). Pe curând!
Ciprian GHIȚULEASA
comisar-șef de poliție
ofițer prevenire, Direcția Generală Anticorupție
