ANTICORUPȚIE: Tu ce faci când primești amendă?

Era o zi geroasă de iarnă de înghețau și păsările în zbor, însă în sediul acelei discrete agenții de aplicare a legii era destul de cald, iar noi, angajații, lucram intens la un proiect istovitor.

Ciprian Ghițuleasa

M-am îndreptat spre balcon să-mi limpezesc gândurile și să mă răcoresc puțin, eram doar în cămașă. Începusem să disting, curios, glasurile a două colege titrate care, printre fumurile de țigară și gurițele dulci de cafea, emanau prospețimea anilor fără griji și plăcerea de a trăi intens:

– Să vezi ce am pățit vinerea trecută! spuse Mihaela, cu ochii sticlind și mușcându-și ușor buzele senzuale. După ce că a fost o săptămână de…, când să urc în mașină și să scap și de ultimul apel al șefei, ce credeți că am găsit? reluă ea dând ochii peste cap.

– Zi fată! Ia uimește-ne! spuse curioasă Adriana, trăgând cu sete dintr-un slim și zâmbind complice.

– O amendă! O amendă de parcare, dar zi și tu, unde să mai parchezi legal în toată hărmălaia de aici? Iar polițistul local tocmai se îndepărta, victorios, de mașină!

– Și? Ai plătit-o? Nu-mi spune că nu ai încercat și tu să te descurci, la verva și mândria ta…! replică Adriana.

Curentul de pe balcon mă făcuse să-mi încordez toți mușchii, deja lăcrimam de la frig și începusem să dârdâi serios. Când să mă decid să plec:

– Eu când primesc o amendă, o plătesc! izbucni pe un ton grav a treia fată, pe care nu știam de unde să o iau. O mai văzusem o dată, însă acum părea că este însărcinată sau că mai luase 2-3 kg în plus, din alte motive.

– Da, o fac aproape cu mândrie! continuă aceeași muză a civilizației. Dacă și cei care aplică legea ezită, atunci ce alte așteptări să mai avem de la ceilalți?

Se făcu liniște. Eu am strâns din dinți să nu-mi mai clănțăne, Mihaela înghiți în sec iar Adriana trase din nou din țigară. Mirosul de parfum fin combinat cu cel de țigară mă țintuia și el, chiar dacă mă lăsasem de ele (doar de țigări). Am simțit brusc un sentiment de apreciere față de ,,domnișoara onestitate” și mă bucuram efectiv de prezența ei. Începusem să mă încălzesc, însă nu eram sigur dacă din cauza penibilului situației, sau datorită acelei existențe revelate. (Păsările aflate în zbor nu se încălziseră).

– Asta este normalitatea, continua ea. Dacă fiecare ar fi corect la locul lui, dacă fiecare și-ar asuma greșelile, am fi ,,ca afară”, unde tânjiți să mergeți în vacanțe și unde sunt cei pe care-i dăm exemplu, cu ochii dați pe spate. Precaritatea, promiscuitatea, prefăcătoria, corupția și slaba dezvoltare trebuie să ni le asumăm, dacă ne complăcem așa!

Îmi venea să o strâng în brațe, dar ar fi fost cel puțin ciudat; oricum nu scosesem niciun cuvânt, iar eu mai eram și biciclist, motiv pentru care nu avusesem până atunci niciun astfel de contact cu poliția…

Nu așa a procedat și George…

Pentru că polițistul nu a cedat rugăminților sale, a doua zi s-a dus după el la secție, ca ,,să rezolve”. Polițistul a refuzat banii și, atunci, George a jucat ultima lui carte: și-a scos lanțul de la gât, cu cruce, că poate ,,îl ajută” dacă i-l dă polițistului ,,ca să-l ierte”. Dar George era filmat și tocmai atunci au intrat mascații de la DGA peste el, ca să-l ridice. A izbucnit în plâns, a urlat și i-a implorat să-l lase, că dacă află tatăl lui, bolnav de inimă, s-ar putea să nu reziste…

O muză…

M-am gândi mult, de atunci, la atitudinea și modul special de a fi ale misterioasei prezențe, apărută parcă din senin în acea zi de iarnă.

Însă unde sunt acum se pare că am fost călăuzit în mod mistic de acea muză, care îmi apărea în cele mai neașteptate moduri. N-o să credeți, dar toți colegii mei își plătesc civilizat amenzile (cei care le primesc, pentru că ei sunt foarte buni șoferi, poate nu atât de buni ca dumneavoastră, dar tot foarte buni; eu încă prefer să merg cu bicicleta).

Însă preferatul meu este unul cu ditamai funcția, care are cel puțin două amenzi și o suspendare a permisului de conducere. Este ce trebuie, vă spun! Prefer însă să nu spun mai multe, pentru că este mai bine așa.

Să fii în primul rând om, să fii onest, în primul rând cu tine, să accepți când greșești, să te ridici și să fii mai bun, asta înseamnă civilizație, prosperitate și educație.

– Tu ce faci când primești amendă?

Ciprian Ghițuleasa

comisar-șef de poliție

serviciul Prevenire, Direcția Generală Anticorupție

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.