Putea să mai prelungească agonia, însă a preferat să nu intre în spirala datoriilor, cu salarii întârziate la șoferi și penalități la furnizori… În plus, a rămas cu camioanele, pe care le vinde… la prețurile de acum și când va găsi doritori.
A fost o aventură de câțiva ani și ajunsese la o flotă de cinci camioane… Fostul angajator chiar s-a mirat că a închis firma și l-a angajat fără ezitare pe un post de coordonare. Știa că este un om priceput și muncitor!
În ultimele luni, în special firmele mici au înfruntat un mediu de afaceri extrem de dificil, cu tarife menținute speculativ la un nivel coborât și costuri în creștere, cu mărfuri tot mai puține și implicit imposibilitatea de a mai rula numărul optim de kilometri. Statisticile ne vor arăta câți transportatori au fost nevoiți să oprească activitatea, pe măsură ce licențele de transport vor expira, fără a mai fi reînnoite.
Este prețul plătit de o industrie care funcționează ca o piesă elastică într-un angrenaj compus din elemente dure. Transportul rutier preia dezechilibrele în plin și se adaptează rapid într-un joc care, uneori, seamănă cu o cursă a morții. Cu cât mai multe firme opresc activitatea mai repede, cu cât flota operată scade… cei care rezistă au șanse crescute să beneficieze de tarife mai bune, să găsească comenzi mai rapid…
Cât de repede se va atinge un nou echilibru? Greu de anticipat cu precizie, însă sunt voci care consideră că discutăm de săptămâni. Nu vorbim de creștere economică sau un mediu prielnic transporturilor, ci doar de reducerea „amprentei” speculative în piață. Practic, întoarcerea la niște tarife care să reflecte corect costurile.
Merită, însă, să cugetăm la această perioadă. În primul rând, ar trebui să spunem că nu doar firmele mici au dus greul, doar că firmele mai mari au putut să își ajusteze dimensiunile la noile realități, fără a opri activitatea în întregime – renunțarea la subcontractori, personal concediat, camioane trase pe dreapta…
De asemenea, trebuie menționat faptul că segmentul transportului spot a fost cel mai afectat, în timp ce contractele au reprezentat o umbrelă care a protejat, într-o anumită măsură, firmele care au avut acces la acestea.
Însă cel mai important aspect mi se pare că este legat de „specializare”.
Folosim, adesea, acest termen și mulți au impresia că reprezintă ceva… dificil. Cu investiții suplimentare importante, utilaje noi și scumpe, parcurgerea anumitor cursuri și certificări… Poate fi și asta, însă am cunoscut, în această perioadă, și firme mici care, deși au întâmpinat anumite dificultăți, nu își pun sub nicio formă problema închiderii activității, sau intrarea într-o zonă neprofitabilă. Majoritatea nu au camioane noi, sau utilaje superperformante… Evident, sunt bune în ceea ce fac, dar aici discutăm de experiența acumulată în anii de activitate… Ceea ce face, însă, diferența este legătura dezvoltată cu clienții. A început cu un anumit tip de atitudine și apoi întâmplarea și atenția i-au adus în contact cu anumiți clienți, cu anumite nișe din piață, sau anumite tipuri de nevoi logistice și s-au pliat pe acestea în mod corect. Să nu credeți că este o chestiune de comunicare. Majoritatea sunt transportatori „clasici” și nu au nici timpul și nici înclinația să schimbe amabilități cu clienții… însă oferă ceva la care clienții nu vor să renunțe: serviciul se desfășoară predictibil, fără sincope. Cu toții am învățat, uneori din propriile experiențe, că, așa cum spunea Voltaire, „mai binele este dușmanul binelui”. Cu greu va renunța un client la un transportator/logistician bun, chiar dacă un altul îi promite tarife mai mici. Clientul nostru nu este stăpânul nostru și nici măcar nu este necesar să fie prietenul nostru… Clientul este ținta și șansa pe care o avem să fim utili în comunitatea în care trăim.
Din această perspectivă, lucrurile pot fi reduse la o alegere. Suntem atenți la clienții pe care îi avem și căutăm, permanent, soluții pentru a le oferi un serviciu mai bine adaptat, sau… cumpărăm camioane și stivuitoare și așteptăm să ne dea cineva de lucru pentru ele.
În Biblie, se vorbește despre șapte ani de belșug, urmați de șapte ani de foamete… în transporturi, cotele sunt mult mai dezavantajoase. În cel mai optimist scenariu, avem un an de câștiguri bune, la trei ani de suferință.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
