CONDIȚIILE GENERALE USER vs. CODUL CIVIL. O dezbatere cu un câștigător detașat

Adunarea Generală a Membrilor USER a aprobat o versiune actualizată și îmbunătățită a Condițiilor generale de transport și servicii ce stau la baza activității societăților de expediții. Este vorba despre prevederi valabile pentru toate modurile de transport și servicii accesorii (rutier, aerian, feroviar, naval, multimodal, servicii logistice, comisionariat vamal, asigurări etc).

Gheorghe Piperea

Existența unor condiții reglementate în domeniu și utilizarea lor ca parte integrantă din contractele/comenzile de expediții, facilitează negocierea și încheierea acestora. De altfel, Condițiile generale USER au fost elaborate, aprobate și implementate încă din 1995, fiind, ulterior, modificate în 2007, pentru ca, în 2021, să fie actualizate la condițiile din prezent. Practici similare există și în alte țări cu tradiție în activitatea de expediții.

Condițiile generale de transport și servicii ce stau la baza activității societăților de expediții (denumite pe scurt Condițiile generale USER) au reprezentat unul dintre subiectele dezbătute cu ocazia forumului care a marcat 30 de ani de la înființarea Uniunii, desfășurat la finalul lunii mai.

Iată câteva argumente, într-o analiză „Condiții generale USER versus Cod civil”.

Aspecte juridice

Gheorghe Piperea, profesor universitar și avocat, a prezentat contractul de expediții tratat de Condițiile generale elaborate de USER în comparație cu Codul Civil, precizând, încă de la început, direcțiile de discuție. Prima ține de compatibilitatea Condițiilor generale USER cu normele Codului Civil, iar cea de-a doua de uniformizarea activității caselor de expediție și previzibilitatea drepturilor și obligațiilor părților. Cea de-a treia direcție analizează validarea Condițiilor generale USER de către instanțele de judecată.

Potrivit avocatului Gheorghe Piperea, aceste Condiții generale au reprezentat sursa de inspirație a legiuitorului în edictarea regimului juridic numit al contractului de expediție. A apărut, însă, o sincopă de codificare în Codul civil, în ceea ce privește sintagma „expeditor”.

Astfel, poate apărea confuzie între „expeditorul” din contractul de expediție (art. 2.064 Cod civil), care desemnează casa de expediții (forwarder în limba engleză), cu „expeditorul”, parte a contractului de transport (art. 1.955 Cod civil), care desemnează clientul ce expediază marfa (shipper sau consignor în limba engleză). În Condițiile generale USER, apare corect definiția „societății de expediții”, precum și a „expeditorului”, acesta fiind persoana fizică sau juridică ce predă mărfurile societății de expediții pentru efectuarea transportului și/sau serviciilor accesorii acestuia.

De asemenea, el a menționat faptul că reglementarea progresivă a contractului de expediție în Codul civil este un dezavantaj pentru părțile care beneficiază de asistență juridică. Adică normele din secțiunea de expediții se completează cu cele din secțiunea contractului de comision, precum și cu cele din secțiunea mandat fără și cu reprezentare.

În schimb, Condițiile generale USER prezintă un avantaj semnificativ pentru părțile contractante, întrucât reunesc toate elementele care sunt reglementate, în mod dispersat, în Codul civil, oferind simplificarea activității (Condițiile USER cuprind toate regulile), uniformizarea activității de expediție (contractele se încheie foarte repede), precum și un înalt grad de previzibilitate (Condițiile USER configurează contracte ierarhizate).

Clauze aflate doar în Condițiile generale USER

Avocatul Gheorghe Piperea a identificat și a prezentat mai multe clauze ce sunt prevăzute de Condițiile generale USER, dar care nu există în Codul civil, fără să contravină, însă, acestuia.

Unele sunt cele legate de comunicarea dintre societatea de expediții și client, iar altele detaliază posibilitatea de denunțare a contractului de expediție, cuprinzând mai multe specificități decât articolul 2.065 din Codul civil.

Câteva articole din Condițiile generale USER detaliază obligațiile și răspunderea casei de expediții, acestea fiind exemplificate într-o modalitate mai clară și mai amănunțită decât în Codul civil (art. 2.067 și 2.068).

Astfel, este reglementată răspunderea societății de expediții pentru culpă proprie, în caz de deteriorare a mărfii, sub trei paliere:

  • primul palier: calculul despăgubirilor în funcție de valoarea mărfii
  • al doilea palier: limitarea răspunderii societății de expediție
  • al treilea palier: clauze exoneratoare de răspundere pentru societatea de expediție.

De asemenea, sunt precizate obligațiile clientului, având în vedere că, în cadrul Codului civil, acestea nu sunt reglementate în mod expres, putând fi decelate doar prin interpretare. Reglementarea acestora în mod expres, clar și ordonat nu poate reprezenta decât un element de plus-valoare pentru Condițiile generale USER. Se prevede obligația societății de expediții de a încheia o poliță de asigurare a răspunderii contractuale, mecanism neprevăzut de Codul civil, dar favorabil clientului.

Gheorghe Piperea a subliniat și reglementarea dreptului de retenție instituit în favoarea societății de expediții, acesta reprezentând un instrument extrem de folositor, în cazurile în care clienții nu își îndeplinesc obligațiile de plată decurgând din contract, deoarece pune la dispoziția caselor de expediții o modalitate rapidă și sigură de recuperare a creanței, care nu presupune costuri sau proceduri elaborate, punând totodată societatea la adăpost de insolvabilitatea clientului.

Valide în instanță

Poate apărea, firesc, întrebarea dacă aceste condiții elaborate de o asociație profesională pot fi utilizate în eventuale procese în justiție.

În acest context, avocatul Gheorghe Piperea a explicat că aceste norme standardizate pe cale convențională s-au transformat în uzuri profesionale și sunt validate de instanțele de judecată, dând câteva exemple în acest sens.

Astfel, Hotărârea 34/20.02.2017, pronunțată de Tribunalul Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal – Litigii cu profesioniștii – Cerere de valoare redusă, stabilește:

„În ce privește capătul de cerere formulat secundar de către societatea reclamantă privind obligarea pârâtei-apelante la plata unor penalități în cuantum de 0,4% pe fiecare zi de întârziere, în mod corect prima instanță a coroborat probele administrate în cauză și a apreciat că penalitățile de întârziere solicitate au fost prevăzute în contractul de transport încheiat între părți. În acest sens, instanța de apel constată că, prin semnarea și transmiterea comenzii de transport nr. 1054/2015 din data de 09.10.2016 apelanta-pârâtă a acceptat în mod expres faptul că își însușește, «acceptă necondiționat» termenii contractuali prestabiliți în Condițiile generale USER și este de acord ca, comanda lansată de acesta să se deruleze sub imperiul clauzelor contractuale stipulate în aceste Condiții.”

De asemenea, Hotărârea 348/04.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal – Litigii cu profesioniștii – Pretenții, stabilește:

„Potrivit Capitolului I din Condițiile generale de transport ce stau la baza activității caselor de expediții membre USER – «Generalități si definiții 1. Prin casa de expediții, in sensul prezentelor condiții generale, se înțelege orice întreprinzător, care, din ordinul și pe seama unui comitent (client), face să se transporte, adică să se organizeze un transport de mărfuri, fără să fie el însuși transportatorul».

Rezultă că recurenta pârâtă (…) SRL a organizat transportul de mărfuri solicitat de intimata reclamantă (…) SA, nu a efectuat transportul și nici nu și-a asumat calitatea de transportator, pe care ulterior să și-o fi substituit, pentru a răspunde în această calitate pentru furtul mărfii.

Așadar, recurenta pârâtă răspunde numai în condițiile prevăzute de Capitolul IV – Responsabilitatea casei de expediții, astfel: «1. Casa de expediții, oricare ar fi calitatea sa de intermediar (concesionar, mandatar) răspunde numai pentru daunele produse prin greșelile proprii, ce pot fi imputate atât ei, cât și prepușilor săi. 2. Casa de expediții nu răspunde pentru faptele terților, cum ar fi subexecutanții săi (transportator, intermediar etc.), cu excepția cazurilor in care o greșeala in alegerea acestora ar putea sa ii fie imputata. In acest din urmă caz, răspunderea casei de expediții nu poate depăși limitele răspunderii terților.»”

În concluzie…

În urma prezentării reputatului profesor universitar și avocat Gheorghe Piperea, se desprinde clar importanța utilizării Condițiilor generale USER de către societățile de expediții, astfel încât să evite acțiunile lungi și complicate de alcătuire a unor contracte stufoase, dar, poate, incomplete, să se pună la adăpost în cazul unor litigii și procese în instanță și să lucreze într-o uniformitate a industriei expedițiilor de marfă.

De altfel, multe companii membre ale USER stipulează, în contractele sau comenzile încheiate cu clienții și subcontractantii, faptul că acestea sunt sub incidența Condițiilor generale USER, sau utilizează în semnătura electronică sintagme precum: „Compania noastră prestează serviciile solicitate în conformitate cu Condițiile generale ale Uniunii Societăților de Expediții din România (USER), aprobate și modificate în 2021, disponibile pe site-ul USER (www.user.ro), și cu convențiile internaționale aferente fiecărui tip de transport.”

Condiții generale pot fi utilizate doar de membrii USER și pot fi găsite pe site-ul uniunii, atât în limba română, cât și în limba engleză.

Iuliana BADEA

secretar general USER

office@user.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.