Dar încrederea…

La începutul acestui an am fost nevoit să îmi reînnoiesc cartela pentru tahograful digital (cea veche a ieşit din termenul de valabilitate). Am fost foarte dezamăgit de puţina modernizare a sistemului. Practic, faţă de acum cinci ani, nu s-a schimbat nimic – am plătit taxa la Poştă (prin virament bancar nu se poate), am făcut poze (nu credeam că mai există aşa ceva – o cameră digitală reprezintă o investiţie pe care ar trebui să şi-o permită orice instituţie), am completat un formular cu pixul, deşi datele mele au rămas aceleaşi, am făcut copii la toate documentele şi, cel mai neplăcut, mi s-a comunicat că va fi gata peste „vreo două săptămâni“. Dar, pentru orice eventualitate, mi s-au dat două numere de telefon pentru a suna înainte. Meseria mea nu este aceea de şofer, iar cartela o folosesc doar atunci când are loc un drive-test, astfel, pentru mine, termenul de eliberare nu reprezintă o problemă. Am ridicat documentul după aproximativ o lună, pentru a fi sigur că a fost deja eliberat, mai ales că, la cele două numere de telefon, nu răspundea nimeni. Chiar şi aşa, am reuşit abia la a doua încercare, pentru că prima dată am făcut greşeala să ajung la sediul ARR după orele prânzului, când se termină programul cu publicul – de ce oare programul cu publicul este atât de scurt? Sigur, dacă eşti şofer profesionist, trebuie să fii permanent atent la valabilitatea documentelor şi să îţi programezi cu grijă reînnoirea acestora, dar aşteptam mai multă atenţie din partea Autorităţii pentru cei care sunt, în acest caz, în postura de clienţi. Suntem în secolul 21 şi, în mod evident, se poate face mai mult, măcar la capitolul transparenţă, dacă nu şi la viteza de răspuns. Apoi însă, am primit o ştire „bombă“: inspectorul responsabil cu cartele tahografice din cadrul ARR a fost arestat pentru luare de mită. Am parcurs comunicatul Direcţiei Generale Anticorupţie (DGA) şi am rămas uimit. Beneficiile tehnologice ale secolului 21 funcţionau fără probleme pe linia coruptă – se răspundea la telefon, exista procedură de urgenţă, iar taxa (şpaga) se plătea prin virament bancar (sigur, nu în conturile instituţiei, ci în cele personale ale inspectorului ARR). În acest stadiu, realizezi că instituţional suntem în regulă, avem tot ce ne trebuie, putem răspunde în mod competitiv la solicitări, dar… Un serviciu potenţial al instituţiei este sacrificat pentru a rotunji venituri personale. Ar fi nevoie de un serviciu de eliberare în regim de urgenţă a cartelelor tahografice pentru şoferi? În mod sigur da, şi ar fi un serviciu extrem de profitabil pentru ARR. Programul şoferilor este atât de încărcat încât orice reducere a termenului de eliberare a unui document este binevenită. Interesant este să descoperim că un asemenea serviciu există şi funcţionează, dar nu într-un mod legal, deşi singurul aspect ilicit este titularul contului unde au fost viraţi banii. Nu acuz pe nimeni că ar păstori în cunoştinţă de cauză asemenea sisteme paralele de corupţie, dar este evidentă vulnerabilitatea sistemului. Am văzut cu toţii faptul că, din nou, ne-a fost amânată admiterea în spaţiul Schengen, deşi am îndeplinit toate criteriile. Însă criteriile nu au fost niciodată problema, ci încrederea. Sistemul ar putea funcţiona bine, dar există încă prea multă disponibilitate la a nu respecta regulile.

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.