Educat pentru succes în transport!

Astăzi, educația de specialitate, corect făcută, a devenit o condiție sine qua non. Cei care dețin informația și știu cum să o folosească vor putea ține și marfa în mișcare. O echipă bine pregătită reprezintă singura opțiune pentru a găsi stabilitatea, în industria de logistică și transport. Iată contextul în care ne aflăm și câteva soluții…

Industria europeană de transport se adaptează la schimbările reglementărilor și la provocările forței de muncă. Se pune accent pe pachete atractive de beneficii, parteneriate de achiziție de talente și programe de educație și recrutare, pentru a atrage șoferi calificați. Modificările cerințelor CDL (curriculum de pregătire) și oportunitățile pentru șoferii mai tineri sunt, de asemenea, demne de remarcat. Planificarea strategică a succesiunii devine importantă pentru proprietarii de afaceri din sectorul transporturilor.

Organizațiile de transport se confruntă cu provocări logistice și ale lanțului de aprovizionare, inclusiv creșterea costurilor materiilor prime, presiunea inflaționistă, tulburările geopolitice și lipsa șoferilor. Deficitul de șoferi de camioane este o preocupare semnificativă, care se așteaptă să se adâncească, în următorul deceniu.

Creșterea comerțului electronic și adoptarea tehnologiilor avansate modelează și transformă operațiunile din industria transporturilor și la nivelul întregului supply chain.

Transportul rutier se confruntă cu creșterea cheltuielilor și cu instabilitatea dobânzilor, dublate de o cerere încetinită pentru achiziția de camioane.

Tarifele de transport de marfă sunt în scădere, iar balanța puterii de negociere se mută către expeditori. O potențială recesiune economică, în 2024, rămâne o preocupare pentru industrie.

Orientarea către vehiculele electrice și autonome este accentuată, în ultima perioadă, cu o creștere semnificativă așteptată pe piața camioanelor electrice. Adoptarea acestor tehnologii vizează reducerea consumului de combustibil și a emisiilor, contribuind la durabilitatea mediului.

Aceste tendințe și provocări reflectă natura dinamică a industriei transporturilor în 2023, cu progrese tehnologice, schimbări de reglementare, factori economici și un accent pe sustenabilitate, care modelează viitorul logisticii, în general, și al transporturilor, în special.

Cum sunt companiile românești pregătite pentru a face față?

Nu putem vorbi doar de companii cu activitate 100% de transport, deoarece, în România, prestează activități de transport și distribuitorii, și producătorii, și companiile de utilități, toate acestea fiind afectate de trendurile globale.

Reglementările și legislația în continuă schimbare, penuria de materiale, întârzierile în supply chain și lipsa de personal o simțim mult mai acut pe fondul inflației, scăderii cererii, exportului de șoferi calificați și a lipsei unei educații actualizate, pentru dezvoltarea competențelor la toate nivelurile, în logistică, în general, și în transporturi, în special.

Ce noi competențe sunt cerute personalului din transport?

Asociația Europeană de Logistică a inițiat actualizarea standardelor de competență dezvoltate, de-a lungul anilor, pentru personalul din supply chain, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor economiei, susținute de activitatea logistică. Practicienii din industrie au participat la definirea competențelor pe care, în anii 2020, le consideră necesare pentru derularea unei activități performante, la standarde ridicate.

De ce vreau să vorbesc despre ceea ce s-a considerat că trebuie completat față de versiunea anterioară? Pentru că decalajul dintre firmele românești de transport și operatorii logistici și companiile europene cu care concurăm pe piață se adâncește și pentru că, de mai bine de 20 de ani, depun eforturi pentru profesionalizarea industriei, dar pașii parcurși sunt prea mici, pentru cât de mari sunt ai competitorilor europeni.

De mulți ani, accesul în industria de transport nu a fost unul dificil, astfel încât de „oportunitatea” de a înființa o companie de transport au profitat foarte mulți întreprinzători aflați la începutul carierei de antreprenor și care, datorită unor conjuncturi favorabile, au învățat și s-au dezvoltat frumos, sau, din cauza unor conjuncturi neprielnice și a lipsei de experiență, au eșuat, într-o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă.

Reglementarea educației în transporturi a dus la considerarea cursurilor ca fiind o impunere legislativă, și nu o necesitate, care să susțină dorința companiei de a performa mai bine și de a avea personal calificat, care crește și se dezvoltă în companie.

Este foarte adevărată expresia: „dacă credeți că educația costă, încercați să vedeți cât costă ignoranța”. Pe o piață deja matură, nu mai putem spune că lucrăm după ureche.

Este necesară aprofundarea cunoștințelor pe care, astăzi, relația cu partenerii o cere și acest lucru se realizează doar prin investiția în resursa umană, prin înțelegerea reală a pieței, a nevoilor clienților și furnizorilor și prin dezvoltarea unui parteneriat real între companii cu un nivel de educație și dezvoltare cât mai apropiat.

Cerințele de competență poartă sensul că un manager super-competent ar trebui să fie, în orice moment, perfect competent atât în domeniul transporturilor (indiferent de mod), cât și în activitățile conexe acestuia. Dar trebuie să se înțeleagă că, din cauza transformărilor continue din mediul de afaceri, acest ipotetic super-manager pierde legătura, după câțiva ani, dacă nu aplică învățarea pe tot parcursul vieții. Formarea, cel puțin în ceea ce privește digitalizarea, durabilitatea și reziliența, nu este niciodată pe deplin completă.

Competențe pentru coordonare executivă și management în digitalizare

Iată câteva din competențele așteptate pentru o poziție de coordonare executivă, precum și pentru una de management în zona de digitalizare, sustenabilitate și reziliență.

Pentru coordonarea executivă:

1. În primul rând, coordonatorul trebuie să înțeleagă procesele la nivelul întregii companii, să fie capabil să execute, zi de zi, activitățile aflate în responsabilitatea sa și să se asigure că toate datele sunt colectate și stocate în mod adecvat.
2. Să înțeleagă terminologia și conceptele privind digitalizarea, sistemele informatice, analiza afacerilor și automatizarea.
3. Să se concentreze pe formarea continuă privind noile tehnologii și soluții tehnice și să ajute la înțelegerea acestora de către colegi și subalterni, în cadrul companiei.
4. Să înțeleagă diversele moduri în care digitalizarea poate eficientiza procesele și poate oferi atât impact financiar direct, cât și beneficii indirecte performanței.
5. Să înțeleagă modul în care tehnologiile moderne pot fi adaptate în diferite medii operaționale.
6. Să trateze datele ca pe un activ și o sursă de potențial avantaj competitiv.
7. Să ofere analize statistice primare ale datelor existente.
8. Să înțeleagă aplicațiile moderne ale instrumentelor digitale și modul de operare a acestora.
9. Să propună aplicații ale noilor tehnologii digitale în procesele companiei.
10. Să înțeleagă tendințele digitale din industrii și impactul lor potențial asupra reproiectării proceselor, locurilor de muncă și modelelor de afaceri.
11. Să respecte principiile legale și etice în colectarea, manipularea și partajarea datelor.

După cum se poate observa, aceste competențe sunt departe de ceea ce astăzi se învață și predă în domeniul transporturilor, unde încă mai avem adrese de e-mail cu Gmail pentru companii, în care raportarea automatizată nu este pe lista de priorități și procesele nu sunt cunoscute nici la nivel de departament. În concluzie, departe de a avea o perspectivă largă de înțelegere a organizației. 

Din perspectiva managementului din zona de digitalizare, competențele cerute și dezvoltate astăzi la nivel european pe lângă cele clasice de management activitate de transport și distribuție sunt următoarele:

1. Cunoașterea celor mai bune practici informatice și a sistemelor automatizate pentru diferite procese din industrie, precum și a tendințelor tehnologice existente.
2. Promovarea utilizării noilor tehnologii la toate nivelurile organizației și sprijinirea managementului schimbării.
3. Analizarea celor mai bune practici din industrie, în sprijinirea digitală a operațiunilor lanțului de aprovizionare și a altor tehnologii emergente; compararea operațiunilor lanțului de aprovizionare al organizației în raport cu liderii.
4. Facilitarea implicării echipei în generarea ideilor de îmbunătățire privind digitalizarea și îmbunătățirea mediului de lucru cu suport digital și proiectarea, în consecință, a sistemelor.
5. Implementarea abordărilor de digitalizare și transpunerea în planuri de acțiune viabile.
6. Analizarea fluxului de lucru actual în operațiunile lanțului de aprovizionare și potențialele modificări procedurale și tehnologice privind aspectele informatice.
7. Efectuarea analizei asupra sistemelor curente și eventuala lor înlocuire.
8. Analizarea riscurilor pentru modelele operaționale actuale care decurg din tendințele digitale din industrie și dezvoltarea proactivă a modificărilor respective ale sistemelor.
9. Definirea caracteristicilor proceselor preconizate, comunicarea lor și impunerea controlului asupra operațiunilor lanțului de aprovizionare.
10. Planificarea, conducerea și controlul proiectelor de implementare de noi tehnologii.
11. Realizarea de analize cost-beneficiu și de impact pentru proiectele de aplicare a noilor tehnologii IT, a procedurilor de colectare și gestionare a datelor și definirea obiectivelor tactice pentru astfel de proiecte.
12. Selectarea partenerilor și furnizorilor de servicii pentru a dezvolta soluții digitale moderne.
13. Definirea cerințelor pentru colectarea și prelucrarea datelor.
14. Definirea cerințelor pentru aplicațiile IT care urmează să fie proiectate și implementate.
15. Analizarea performanței actuale de gestionare a datelor și nivelul de digitalizare și definirea principalelor direcții de îmbunătățire, precum și KPI respectivi.

Se poate observa și din această listă de competențe adăugate standardelor la nivel european că, dacă ne uităm pe piața logistică din România, un număr extrem de mic de persoane se situează la nivelul la care pot duce la bun sfârșit în mod autonom activități în cadrul companiei în care activează, care să utilizeze la maximum competențele mai sus menționate.

Căpătarea acestor competențe se face nu doar prin cursuri, ci și prin studiu individual, însă se pornește la drum cu dorința de autodepășire, de a fi mai bun pentru companie și pentru societate.

Suntem în anul în care putem vorbi deschis că, dacă dorim să avem o industrie performantă, fiecare dintre noi trebuie să participe și nu o poate face decât investind în educația proprie și a colaboratorilor (interni sau externi) companiei, ajutându-i să fie mai buni, mai educați, mai profesioniști și crescând împreună în supply chain.

Cu regret afirm că majoritatea companiilor de transport investesc doar în cursurile cerute de legislație și nu depășesc granițele operaționalului, iar acționarii micilor companii și chiar și ai celor mari, se ocupă de micro-management și nicidecum să se pregătească pentru o dezvoltare sănătoasă, înaintea vremurilor și să devină promotorii unui transport eficient, a unor servicii de elită și a unor negocieri spectaculoase, argumentate pe contractele de transport la care să liciteze nu numai în România, dar și pe piața internațională.

Un sfat pentru viitor…

Un sfat pentru viitor este să educăm orice angajat, chiar dacă va pleca, deoarece, dacă este „bine-crescut”, mâine va genera, la rândul său, un număr de alți angajați „bine-crescuți”, care vor ajunge și la noi sau la clienții și furnizorii noștri și ne vor deveni parteneri de discuții de același calibru.

Vă urez un an bun, în care grija pentru educația profesională să se situeze pe primul loc!

Adriana PĂLĂȘAN

managing partner

Supply Chain Management Center

și vicepreședinte ARILOG