Am participat, în ultima vreme, la tot mai multe aniversări – companii românești care sărbătoresc 20 de ani, sau 25, sau unele au atins, chiar, borna de 30 de ani.
Adesea, mă întreb cum au reușit să străbată cu bine aceste decenii pline de schimbări neașteptate, capcane și concurență acerbă… adesea necivilizată. Au muncit mai mult? Au avut noroc? Au fost mai stricți, din punct de vedere financiar?
După cum a început anul acesta… ne așteptam să fie unul de austeritate și supraviețuire. De altfel, multe firme au început să ia măsuri de „conservare” încă de la finalul lui 2023, inclusiv prin disponibilizări. Imediat, au venit protestele spontane, care au confirmat dificultățile economice și apoi… Nu numai că situația nu a fost atât de tragică precum mulți anticipau, dar deja vedem numeroase proiecte noi, cu investiții importante. Suntem, în continuare, precauți, mai ales că 2024 este un an electoral și ne putem aștepta ca anumite realități economice să fie distorsionate doar pentru a da bine, urmând posibile ajustări mai abrupte, anul viitor.
În fine – se caută angajați noi (inclusiv șoferi străini), se cumpără camioane noi (chiar și electrice), se deschid noi linii de business… Este interesant faptul că „avantajul competitiv” nu mai este concentrat într-un singur aspect, ci mai degrabă astăzi constatăm o energie generalizată, în optimizarea tuturor elementelor care compun activitatea firmei. Căutăm mici plusuri pentru fiecare dintre componentele afacerii și, la final, putem spera că suntem acolo unde ne dorim. Soluții se găsesc, indiferent dacă discutăm de zona IT, angajați sau mult dezbătutul departament de vânzări (încă slab acoperit de majoritatea firmelor de transport). Cea mai mare provocare pare să fie efortul managerial!
O învățătură se desprinde de la firmele cu vechime pe piață – au supraviețuit pentru că au știut să scoată maximul în perioadele prielnice, astfel încât să le depășească pe cele dificile. Funcționalitate, profesionalism (se poate acumula și la locul de muncă), seriozitate… și o expunere atentă la risc. Și oameni buni – unele firme i-au păstrat, altele i-au pierdut pe drum… însă momentele de dezvoltare au avut în spate echipe bune.
Rețeta nu s-a schimbat. Doar că a scoate maxim, astăzi, presupune proiecte mult mai complexe și cu execuție mult mai precisă decât acum 20 de ani. Este nevoie de manageri valoroși! Iar unele firme au devenit foarte creative în atragerea acestora.
Ideea atragerii managerilor prin oferirea de salarii mari este deja demodată… la fel și stabilirea unei relații de prietenie… Astăzi, „provocarea” este cea mai importantă, alături de șansa de a acționa (aproape) liber, de a dezvolta proiecte noi. Este simbioza perfectă – antreprenorul are nevoie de un aport managerial profesionist, iar managerul tânjește după un succes antreprenorial (poate singurul diamant care lipsește din colierul său de reușite profesionale).
Și am mai observat ceva la companiile cu istorie lungă: un freamăt… o dorință mare de schimbare… o nemulțumire care apare, cu regularitate, față de perioadele prea lungi de stabilitate.
Majoritatea oamenilor normali ar fi mulțumiți să constate că au un model de business funcțional, o echipă stabilă și resurse financiare îndestulătoare… Nu-i așa? În cazul companiilor cu istorie lungă, apar adesea momente în care lucrurile se complică, chiar și fără să fie nevoie… pentru că așa vrea antreprenorul. Noi, românii, avem o expresie, care mai degrabă te îndeamnă să nu faci asta – „Ți s-a urât cu binele”, însă, pe parte antreprenorială, pare să funcționeze exact invers.
Ție, antreprenorule care citești aceste rânduri… când ți s-a urât cu binele ultima dată?
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
