O mașină cu o istorie puternică în spate, Volkswagen Type 1 pe numele său oficial, care, în afară, este cunoscută sub numele de Beetle, Bug sau Käfer, iar în România ca Broscuța.
Producția acesteia a debutat în 1938 și a continuat până în 1978, atunci când liniile de asamblare au fost mutate în Mexic și în Brazilia, acolo unde Broscuțele au fost produse până în 2003.
Viziunea Führer-ului
VW Beetle datorează o mare parte din succesul său inginerului de origine austro-ungară Béla Barényi care, în 1925 (cu 5 ani înainte ca Ferdinand Porsche să facă publică propunerea sa), concepea un prototip ce avea să stea la baza Beetle-ului. Și influența mecanicului austriac Hans Ledwinka, a contat, acesta integrând o serie de inovații pe care dezvoltase acesta pentru modelul Tatra T77. Acest model l-a impresionat pe Adolf Hitler și l-a făcut să își dorească un asemenea model pentru germanii lui.
Mai exact, cerința a fost o mașină pentru 5 persoane, care să poată atinge 100 km/h și să fie accesibilă oricărui german, cu un preț maxim de 1.000 de mărci. Modelul ce avea să intre în producție, „finisat” de Ferdinand Porsche, va fi inspirat, chiar la sfatul lui Hitler, din schițele inginerului maghiar Josef Ganz.
Mașina, cu două uși și tracțiune spate, numită inițial KDF-Wagen (Kraft Durch Freude – Putere Prin Bucurie), integra caracteristici ale schițelor lui Barényi, prototipurilor lui Ganz și modelelor Tatra concepute de Ledwinka. Practic, au fost puse cap la cap mai multe concepte, iar acest fapt a cauzat plata a un milion de mărci, după ani (în 1965), ca și despăgubiri, celor de la Tatra.
În 1937, mașina putea fi cumpărată contra 900 de mărci (400 de dolari), mai puțin decât prețul unei motociclete. Fie Type 1 fie 1200, 1300 sau 1500. Acestea erau numele sub care era comercializată mașina în Europa înainte de 1967, abia apoi primind nume comerciale. Numerele respective arată capacitatea cilindrică a motorului în centimetri cubi.
Zis și făcut
În primă fază (1941-1945), fabrica nu a produs un număr ridicat de vehicule, acestea fiind destinate doar elitelor naziste, deși 150.000 de germani erau înscriși pe lista de așteptare. După cel de-al Doilea Război Mondial, fabrica VW a fost preluată de către britanici, care au ales sa producă acolo mașini destinate armatei lor.
Totuși, britanicii au fost „înduplecați”, într-un final, și, între 1945 și 1946, s-au produs primele Type 1s, în număr de 1.785. A fost nevoie ca producția să revină în mâinile germanilor (1949), ca vânzările să ia amploare cu adevărat. După încheierea războiului, producția început să înflorească, un aport serios avându-l Heinz Nordoff directorul fabricii (fost la Opel), sub conducerea acestuia, pe 5 august 1955, ieșind pe poarta fabricii mașina 1 milion. Aceasta era un Beetle de 30 CP, de culoare aurie și echipată cu bare cromate, împodobite cu pietre strălucitoare.
La începutul anilor ’60, Beetle a fost introdusă și pe piața din Statele Unite ale Americii, unde a reușit să câștige multă popularitate, în ciuda reticenței inițiale a americanilor, cărora le reamintea de al Doilea Război Mondial.
Latura tehnică a Broscuței
Varianta inițială de Beetle producea 25 de cai, dintr-un motor pe benzină de, 1.200 cmc, cu carburație, și putea atinge o viteză maximă de aproximativ 100 km/h. Pe măsură ce vitezele de rulare pe autostrăzile din Germania au crescut, în perioada postbelică, puterea oferită a crescut și ea la 30, 36, apoi la 40 CP, acesta din urmă devenind motorizarea „clasică” a Beetle-ului.
În 1966, a sosit „vestea cea mare”. A apărut un nou motor, de 1.300 cmc, ce producea 51 CP, în locul motorului precedent de 1.200 cmc, care a fost singurul motor disponibil, începând cu 1954. Din 1967, a fost lansat încă un motor, mai mare, de 1.500 cmc, cu o putere de 54 CP. S-au vândut în paralel și modelele 1.200 și 1.300 au continuat să fie disponibile, deoarece multe piețe și-au bazat impozitarea pe dimensiunea motorului. Modelele 1.500 au primit frâne cu disc pe față. De-a lungul vieții Broscuței, aceasta a fost echipată cu motorul în spate, unde era și tracțiunea, iar transmisia era manuală, în patru trepte. Din 1961, VW a oferit o cutie opțională, semi-automată, Saxomat.
Ulterior, în anii ’70 a urmat și un face-lift optic, îmbunătățiri tehnice, dar anii de „glorie” apuneau. În Germania, producția a scăzut treptat și a fost stopată în 1978. Fabricarea legendarei mașini, însă, nu încetat complet, ci doar în Germania. Broscuța, în forma sa clasică, a continuat să fie produsă în Mexic până în 2003. Mașina a rămas, însă, un reper pentru iubitorii de automobile clasice, fiind unul dintre cele mai populare modele produse vreodată. În total, între 1938 și 2003 s-au produs aproximativ 22,5 milioane de unități. Iar dacă acesta nu este succes…
Alexandru STOIAN
alexandru.stoian@ziuacargo.ro
Sursa: wikipedia.com
