Vrem iobagi!

Iobăgia apare pentru prima dată în secolul III. În sens peiorativ, cuvântul iobag poate fi folosit ca o jignire… destul de gravă. Ar fi vorba despre o persoană pe care o catalogăm drept incultă, prea puțin deșteaptă, veșnic nemulțumită și incapabilă să ia decizii.

radu borcescu
Radu Borcescu, redactor-șef ZIUA CARGO

Însă iobăgia, istoric vorbind, a reprezentat un important pas înainte către acordarea de drepturi extinse unor grupuri largi de persoane și către renunțarea la clasele sociale.

Statisticile sunt implacabile – doar aproximativ 15% din piața de transport este acoperită de firme sănătoase, cu un bun nivel de capitalizare și evoluție stabilă în timp, pe indicatorii financiari. Deranjant, dacă te gândești că transportul rutier este principalul exportator de servicii al țării noastre. Ai vrea să te mândrești cu acest sector… dar poți face acest lucru când se dovedește a fi atât de instabil?

Anul acesta, scăderea volumelor de mărfuri a pus sub presiune industria și…

„Este un moment bun pentru a face curățenie” – spunea cineva. De acord, dar 85%?

La prima vedere, firmele vulnerabile sunt ușor de manipulat de către clienți, vor accepta condițiile (uneori abuzive) din contracte și vor merge pe tarife la limita costurilor, sau chiar sub acestea.

Pentru un client de transport, ar trebui să fie o fantastică oportunitate să lucreze cu furnizori care nu au niciun cuvânt de spus. Ca niște iobagi trimiși pe plantație la muncă. Doar că, uneori, se întoarce roata… Și, când te prinde la înghesuială un iobag… Ca anul trecut!

Nu contest echilibrul universal, pe care, în general, îl acceptăm ca pe ceva implacabil, însă mă întreb… de fapt, chiar, sunt sigur că se poate mai bine. Și ar reprezenta inclusiv un pas înainte din punct de vedere al afacerilor – cea mai bună productivitate, într-un mediu cât mai stabil. Ar fi atât de simplu…

1. PROFESIONALIZARE

Avem toate instrumentele de care avem nevoie, doar că nu le folosim. De ce întârziem să recunoaștem faptul că persoana desemnată este mai mult decât purtătorul unei hârtii? De ce permitem accesul atât de facil la o profesie care presupune complexitate, riscuri și este atât de semnificativă pentru România? Legislația există, birocrația funcționează, ar trebui doar să setăm lucrurile astfel încât să poată fi recunoscută valoarea, siguranța, profesionalismul… într-un mod vizibil. Poate un sistem public de punctare a experienței vs. greșeli? Astăzi, oricine poate să facă transport, fără să își asume riscurile firești – financiare, profesionale și de reputație… Părți semnificative din piață se transformă într-un bazar, în care neștiința, răutatea și nepăsarea sufocă orice încercare de a construi o afacere sănătoasă.

2. ELIMINAREA/REDUCEREA NEREGULILOR

Din nou… Avem tot ce ne trebuie! Conducătorii auto trec prin numeroase filtre și primesc documente care atestă… Ce? Deși, evident, sunt minoritari, bețivii, hoții și chiar bolnavii psihici (cu acte) sunt un adevărat coșmar pentru firmele de transport, obligate să găsească propriile metode pentru a se proteja. Autoritățile ar trebui să găsească metode pentru a ajuta cel mai mare exportator de servicii al țării.

3. FĂRĂ ȚEPE

Cum să aduci stabilitate, într-o industrie în care costurile se înregistrează în timp real, iar plata cu întârziere a facturilor a devenit sport național? Dacă tot dezbatem atât de intens importanța ca firmele să își plătească corect taxele și impozitele… Statul ar face un mare bine pieței, dacă s-ar implica în partea de plată a facturilor la timp. În general, o firmă de transport lucrează cu un număr mare de clienți și cele mai multe facturi emise sunt pentru sume relativ mici. Efortul de a face distincție între țepari și cei care doar întârzie plata facturii (din diferite motive) este, pur și simplu, prea mare…

  • Alo, vă sun de la sediul ANAF. Aveți câteva facturi neachitate. Acesta este un avertisment înaintea unui control la sediul firmei.

Asta ar fi o țară care ține la contribuabili. Am scăpa de bombele care apar, din când în când, și fac ravagii în piață, doar pentru că prea târziu ne sesizăm, atunci când o firmă nu mai poate plăti, sau un țepar își crește potul fără jenă.

Iobăgia a dispărut în secolul XIX.

Interesant este faptul că principalii opozanți la desființarea iobăgiei nu au fost moșierii, care deja înțeleseseră că productivitatea necesară la acel moment istoric nu putea fi atinsă fără utilaje și personal calificat, ci chiar iobagii, care riscau să rămână pe dinafară. Iar o nemulțumire importantă a venit și din cauza faptului că noul sistem crea premisele pentru ca cei mai muncitori dintre vechii iobagi să se detașeze, să creeze prosperitate și chiar să angajeze foștii colegi de breaslă. Era mai simplu să canalizeze toate frustrările și supărările către o clasă intangibilă! Acum devenea evident faptul că unii sunt mai buni.

Într-o lume a schimbărilor, nemulțumirile sunt, probabil, firești, însă rareori acestea au reușit să oprească sau măcar să întârzie preluarea noilor modele de organizare, care asigură o productivitate superioară.

Probabil contează și direcția în care privești – spre cei 85% care depun mai mult efort în încercarea de a înfrâna progresul, decât în proiecte de modernizare, sau către viitor… Dacă urmărim continuu creșterea productivității, deciziile și direcția propriei activități se conturează cu claritate, pentru următorii zece ani.

Și ar mai fi ceva… important! Zâmbiți! Cât mai des. Măcar pentru faptul că majoritatea și-au făcut un scop în viață în a fi morocănoși și a găsi motive să se plângă. Niște nesuferiți!

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

Împreună mișcăm lucrurile!

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.