Page 49 - Revista Ziua Cargo februarie 2020 ZIUA Cargo

nici ea la îmbunătățirea situației nesa- tisfăcătoare a performanței transpor- tului feroviar de marfă, din punctul de vedere al volumului transportat și al ponderii modale în UE.
Cu alte cuvinte, trenurile de marfă circulă lent, fără ca viteza lor să creas- că semnificativ, în ultimul deceniu. Pe anumite rute internaționale, viteza me- die este de doar aproximativ 18-25 km/h.
Volumul de mărfuri
transportat anual pe calea ferată a rămas relativ stabil,
în perioada 2000-2017 – aproximativ 400 de miliarde de tone-kilometri.
În schimb, în cursul aceleiași pe- rioade, volumul de marfă transportat pe calea rutieră a crescut.
Nu putem să nu remarcăm, însă, faptul că transportul feroviar de marfă are performanțe diferite, în unele țări din Europa. Este exemplul Elveției, care, în ciuda faptului că este o țară muntoasă de mărime relativ mică și nu dispune de o industrie grea impor- tantă, a reușit să mențină, după anul 2000, ponderea modală a transportului feroviar de marfă la peste 40%, ajun- gând la 48%, în 2013. O combinație de măsuri de reglementare (de exem- plu, o taxă pentru vehiculele grele, subvenții pentru transportul combinat, o interdicție de circulație rutieră pe timp de noapte și la sfârșit de săptă- mână, precum și restricții privind greu- tatea și dimensiunile maxime autori- zate ale camioanelor), la care s-au adăugat investițiile în renovarea și construirea de noi linii de cale ferată (în special, tunelurile transalpine) au contribuit la ameliorarea performanței transportului feroviar de marfă, în Elveția.
În concurență directă cu rutierul
Transportul feroviar de marfă (și transportul combinat feroviar-rutier) se află în concurență directă cu transpor- tul rutier de marfă: expeditorii compa- ră cu regularitate cele doua modalități, atunci când decid modul de transport pe care îl vor utiliza. În mod firesc, aceștia vor alege modalitatea care co- respunde cel mai bine nevoilor lor, luând, în special, în considerare cri- terii precum fiabilitatea, prețul, ser- viciile pentru clienți, frecvența și durata transportului. Cu alte cuvinte, expedi- torii aleg modalitatea de transport pe baza unor criterii comerciale, și nu pe baza politicilor de dezvoltare durabilă.
Pentru a concura cu transportul rutier, sectorul feroviar trebuie să facă față unei serii de provocări cu impact asupra alegerii realizate de expeditori,
Cristina Enescu
care a fost, în multe cazuri, subvențio- nat din fonduri publice. Acești operatori tradiționali dau dovadă, în general, de reticență la vânzarea sau închirierea, la un preț echitabil, a materialului rulant excedentar către concurenți.
(d) Întreținerea materialului rulant. Locomotivele și vagoanele necesită o întreținere regulată. Operatorii nou intrați pe piață pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește accesul la centrele de întreținere, dat fiind că, în unele cazuri, acestea sunt parțial deținute de operatorii tradiționali de transport feroviar de marfă.
Pași de făcut
Pentru a spori competitivitatea transportului feroviar de marfă, rețea- ua feroviară ar trebui să poată răs- punde nevoilor sectorului de transport. În general, se consideră indicat, în special, ca rețeaua feroviară:
• Să poată permite traversarea cu ușurință a frontierelor, grație unor conexiuni transfrontaliere mai bune și a unei interoperabilități feroviare îmbu- nătățite, întrucât transportul feroviar de marfă este mai competitiv pe dis- tanțe medii și lungi (lucru care, în Europa, presupune, în general, trans- portul de mărfuri între state membre diferite).
• Să asigure conexiuni bune că- tre/de la punctele importante de ple- care a transportului de marfă și să sprijine dezvoltarea unor platforme logistice multimodale care să prevadă conexiuni către porturi interioare și porturi maritime și către aeroporturi.
• Să pună la dispoziție infrastruc- tura operată cu aparate de cale și echi- pamente pentru „ultimul kilometru”, astfel încât să faciliteze intrarea și ieșirea mărfurilor din sistemul feroviar, precum și să furnizeze interfețe cu alte modalități de transport (în special, pentru a facilita transportul combinat feroviar-rutier, dacă este necesar).
• Să permită circulația unor trenuri mai lungi, astfel încât să se reducă costul unitar per tonă de mărfuri trans- portate.
În ciuda provocărilor pe care le ridică, transportul feroviar se arată a fi calea cea mai sigura către decar- bonizarea transporturilor. Iar obiecti- vele stabilitate de către Uniunea Europeană confirmă acest lucru. Până în 2030, acest tip de transport ar urma să acapareze 30% din sector, ceea ce ar conduce la eliminarea a 1 milion de camioane de pe drumuri și redu- cerea emisiilor cu 290 de milioane de tone de CO2.
Cristina ENESCU
sustainability content specialist cristina@efe.ro
cum ar fi orarele de circulație, taxele de acces sau punctualitatea.
În plus, operatorii tradiționali de transport feroviar de marfă continuă să beneficieze, într-un anumit număr de cazuri, de poziția dominantă pe care au avut-o în trecut, iar conflictele de interese subzistă și pot antrena practici discriminatorii, lucru care prejudiciază concurența în domeniul serviciilor de transport feroviar. Printre astfel de practici, se pot enumera:
(a) Accesul la terminale și la infra- structura operată cu aparate de cale (cum ar fi liniile secundare/de garare, stațiile de triaj). Terminalele și alte instalații esențiale reprezintă o com- ponentă importantă a infrastructurii feroviare. În unele cazuri, operatorii nou intrați pe piață întâmpină dificultăți la accesarea acestor instalații în ace- leași condiții ca operatorii tradiționali de transport feroviar de marfă.
(b) Alocarea traselor pentru trenuri. Pentru a putea transporta mărfuri, operatorii de transport feroviar trebuie, mai întâi, să solicite, de la administra- torul infrastructurii, capacitatea nece- sară pentru a permite circulația unui tren între două puncte ale rețelei, în cursul unei perioade determinate. În unele cazuri, operatorii tradiționali de transport feroviar de marfă beneficia- ză, în continuare, de anumite avantaje la alocarea traselor.
(c) Disponibilitatea materialului rulant. Noii operatori feroviari se pot confrunta cu probleme, în ceea ce pri- vește accesul la material rulant, pentru demararea activității lor (acesta fiind cazul, în special, al locomotivelor, care sunt costisitoare), în timp ce operatorii tradiționali de transport feroviar de marfă au moștenit un parc important de locomotive și de vagoane feroviare de la fosta societate integrată, parc
februarie 2020 .............................................................................................................................................. 49
ACTUALITATE