Page 28 - Revista ZIUA CARGO

FORȚA MAJORĂ ȘI CAZUL FORTUIT ÎN TRANSPORTUL RUTIER DE MĂRFURI
Rolul dialogului în
soluționarea situațiilor
conflictuale
Prezentul material încearcă să răspundă sau să ofere posibile răspunsuri la întrebările care circulă între transportatori și expeditori referitor la forța majoră și efectele acesteia, în contextul actual, al COVID-19. Apariția acestuia, evoluția lui și efectele produse au creat, deja, perturbarea activității și, chiar, stoparea acesteia, cu efecte dezastroase. În acest context, forța majoră și cazul fortuit pot fi avute în vedere de cei implicați pentru exonerarea, măcar parțială, de răspundere pentru prejudiciile produse.
P entru început, să vedem ce spune Codul civil român (Le- gea 287/2009) – actul norma- tiv care reglementează cele două cau-
ze de exonerare de răspundere:
„Art. 1351 - Forța majoră și cazul fortuit
(1) Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.
(2) Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.
(3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
(4) Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat și în caz de forță majoră.”
Deoarece Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR) nu are pre- vederi exprese la forța majoră și cazul fortuit, deși cuprinde cauze de exonera- re de răspundere atât pentru transporta- tor, cât și pentru expeditor, vom analiza, succint, în cele ce urmează prevederile Codului civil român.
Observații
Cele două cauze de exonerare de răspundere se aplică atunci când le- gea nu le interzice și atunci când sunt menționate în calitate cauze de exo- nerare de răspundere de părțile care au încheiat o convenție. În contract, părțile pot extinde, sau, dimpotrivă, diminua sfera evenimentelor pe care le consideră cazuri de forță majoră.
Concret, față de starea de fapt existentă la un moment dat, pot avea efect exonerator de răspundere chiar și împrejurările care, fără să fie nici total imprevizibile, nici total invincibile, să constituie, totuși, obstacole reale în executarea obligațiilor contractuale, fără culpa părții/părților contractante, cum ar fi anumite măsuri restrictive luate de organele de stat competente. Un exemplu în acest sens: restricțio- narea transporturilor.
Fără transport, mai există economie???
Fără transport, toată activitatea (sau cel puțin 99%) nu va mai exista. Cu toate astea, observăm în jur multe bâlbâieli în ceea ce privește atitudinea autorităților față de activitatea trans- portatorilor și expeditorilor români.
Revenind la cele două cauze de exonerare de răspundere, forța majoră și cazul fortuit, consider că autoritățile competente trebuie să se implice în susținerea acestei ramuri, să acorde facilități care să ajute atât transporta- torii, cât și beneficiarii acestora să trea- că mai ușor peste efectele negative ale situației generate de COVID-19.
Consider că apariția COVID-19 în România nu determină, de la sine, apariția unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit.
Ceea ce creează premisele unui caz de forță majoră/caz fortuit sunt măsurile restrictive impuse de autori- tățile statale, ca urmare a răspândirii COVID-19: carantina obligatorie, limi- tarea posibilităților de deplasare, în- chiderea frontierelor, suspendarea activității unităților de învățământ, a localurilor de alimentație publică, toate acestea pot întruni elementele consti- tutive ale unei forțe majore.
George Iacob-Anca
În analiza de la caz la caz, va trebui să se țină seama de mai mulți factori, cum ar fi: legea aplicabilă contractului (transport intern sau transport sub in- cidența Convenției CMR), clauzele con- tractuale, locul executării contractului, consecințele concrete ale COVID-19 și ale măsurilor restrictive etc.
Prin Decretul Președintelui României 195/2020, din 16 martie 2020 (Monitorul Oficial 212/2020), a fost instituită starea de urgență pe teritoriul României pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 16 martie 2020. Au fost luate măsuri restrictive de imediată aplicare și s-a creat cadrul legal pentru luarea, pe viitor, a altor măsuri restrictive.
Un sfat
Consider că, prin dialog și discuții serioase, putem diminua efectele ne- gative ale COVID-19. Aceste discuții și dialog trebuie să fie atât între parte- nerii contractuali (transportatori, expe- ditori, beneficiari, societăți de leasing, societăți de asigurări etc.), cât și între aceștia și statul român, prin autoritățile competente. Lipsa unui dialog eficient, acum, creează premisele unor litigii în instanță, ceea ce va duce la aglo- merarea nejustificată a instanțelor ju- decătorești, după încetarea stării de urgență, printre altele.
avocat George IACOB-ANCA
george@iacob-anca.ro IACOB-ANCA&ASOCIAȚII
CONSULTANȚĂ
28 .................................................................................................................................................. aprilie 2020