Page 64 - Demo

După ce am prezentat, în numărul trecut, Dacia Sport, am decis să mai zăbovim puțin asupra acestui subiect, pentru că am descoperit că Andrei Dorobanțu (cititor al revistei ZIUA CARGO și unul dintre managerii cu multă experiență în zona transportului de marfă) este un mare admirator al acestui model și chiar împarte o pagină de istorie cu singura mașină coupé fabricată vreodată în România.
Rățușca cea urâtă
Mirare, admirație, surprindere, indiferență, curiozitate, compasiune, nostalgie, dispreț, entuziasm, fericire, interes... sau un zâmbet în colțul gurii, iar astea nu sunt încă toate stările pe care le surprind la persoanele cărora le prezint mașina mea, Dacia 1410 Sport.
Sigur că, apoi, încep tot felul de întrebări pertinente, la care m-am obișnuit să răspund, chit că mie mi se pare totul de la sine în- țeles. De ce tocmai o Dacia, de ce tocmai una Sport? Aici începe poves- tea mea.
Cu toate că tata conducea o Dacia și toți cunoscuții noștri aveau tot Dacia, copilăria mea în afara României mă făcea să privesc această marcă altfel decât o priveau toți românii, la vremea respectivă. În timp ce eu mă bucuram și eram mândru când zăream rareori una pe străzi, în România oamenii erau sătui să vadă mereu același model de mașină.
Lucrurile s-au schimbat, însă, în momentul în care m-am întors în
România, chiar la vârsta când toți ti- nerii își doresc o mașină, să poată gusta libertatea de mișcare obținută legal după împlinirea a 18 ani.
Și cum mai toate mașinile în Romania anilor ‘80 erau Dacia de toate felurile și de puține culori, căutam și eu ceva să fie măcar un pic altfel.
Dacia Sport chiar arăta altfel, mult altfel decât orice altă mașină văzută de mine. Mașina asta mi-a generat sentimente contradictorii dintre cele mai extreme, de la dorința de a o plă- cea doar pentru că reprezenta singura mașină coupé disponibilă pe piață, până la a o detesta pentru un aspect
cel puțin ciudat și pentru că era făcută artizanal, ieftin și prost.
Relația mea cu Dacia Sport s-a încheiat pentru mult timp, după ce pri- ma mea mașină a devenit o berlină la 90.000 km, cumpărata cu prețul uneia nouă.
După 20 de ani de la relația neconsumată cu Dacia Sport...
... după parcurgerea a zeci sau, poate, sute de mii de kilometri la vola- nul altor autoturisme, care nu mai aminteau deloc de vechile Dacia, mi-am adus aminte de Sport-ul cu par- briz și în fata și în spate.
„Ce ciudățenie de mașina mi-am putut dori eu atunci!”, mă gândeam. Și, brusc, mi-am spus ca o astfel de mașina, unicat în lume, trebuie păs- trată, pentru a putea fi văzută și de alte generații. Au mai trecut încă 10 ani, în care proiectul meu a rămas la sta- diul de vis despre cum îmi voi cum- păra eu o dată o Dacia Sport, pe care să o restaurez și cu care să mă plimb de plăcere.
Într-un final, m-am hotărât să mă arunc în necunoscut și a urmat o perioadă de căutare în toată țara.
După Revoluție, Dacia Sport a fost în mare parte expulzată din zona ur- bană de către suratele ei occidentale, mult mai rafinate, și a devenit un sim- bol al tinerilor cu posibilități mai reduse din mediul rural.
Dacă eu căutam o mașină cât mai originală, piața îmi oferea tot felul de orori modificate după gustul îndoielnic al ultimilor proprietari. Valoarea unei Dacia Sport era, în viziunea lor, fie
64 ............................................................................................................................................ octombrie 2020
INEDIT