Page 14 - revista ZIUA CARGO
P. 14
Impozitarea
diurnelor – pregătiți
pentru control
Reîncadrarea diurnelor acordate șoferilor ca venituri salariale înseamnă, practic, sfârșitul activității pentru firmele controlate de ANAF. Despre cum putem diminua riscul unor concluzii nefavorabile, în cazul unui control, și despre cele mai bune modalități de apărare în instanță am discutat cu avocatul Alexandru Cosmin Monac, care a câștigat unul dintre primele procese împotriva ANAF, pe tema reîncadrării diurnelor.
ZIUA CARGO: Ne găsim într-un context îngrijorător, tot mai multe firme de transport fiind controlate de inspectorii ANAF, cu concluzii care înseamnă, practic, încetarea activității, prin reîncadrarea diurnei
ca venit salarial.
Ați reprezentat în instanță o asemenea companie
și ați câștigat procesul. Cum s-au desfășurat lucrurile?
Alexandru Cosmin Monac:
Ca și în cazul multor societăți de trans- port internațional, compania pe care am reprezentat-o oferea servicii atât în calitate de transportator principal, cât și ca subcontractor. Societatea și-a desfășurat activitatea în limitele legale și în mod corect. În 2019, a fost o inspecție fiscală, care s-a finalizat cu o decizie de impunere, prin care compania trebuia să achite niște sume foarte mari, de ordinul milioanelor de lei, ca urmare a diurnelor încasate de șoferi. Practic, este vorba despre reîn- cadrarea diurnelor ca venituri salariale.
Încă de la început, am conturat o strategie pentru apărarea acestei so- cietăți, care includea atât explicații în fața organelor abilitate de control, cât și în fața instanțelor.
În momentul în care ni s-au pus pe masă actele doveditoare, din punct de vedere al vinovăției, ne-am dat sea- ma că este vorba despre o foarte mare eroare, în ceea ce privește aplicarea și interpretarea legislației legate de diurnă.
În primul rând, ANAF nu a avut în vedere art. 113 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, prin care se preci-
zează că obiectul inspecției fiscale nu îl reprezintă relațiile de muncă.
Era de datoria ANAF
să verifice doar din punct de vedere fiscal, și nu
să stabilească dacă relațiile de muncă ale angajatorului țin de încadrarea angajaților ca delegați sau detașați.
Practic, aici apare problema – de- tașare sau delegare.
Am știut că această chestiune o putem folosi în favoarea noastră, pen- tru a explica instanței că ANAF nu era competent să stabilească dacă s-a făcut detașare sau delegare.
Conform art. 45 din Codul muncii, detașarea este actul prin care se dis- pune schimbarea temporară a locului de muncă. În speța noastră, am consi- derat că nu se impune o detașare, ci este vorba despre delegare – exerci- tarea pe o perioadă limitată a atribuți- ilor de serviciu, în cadrul aceleași com- panii. Astfel, șoferii noștri nu au fost niciodată detașați, ci doar delegați, deoarece societatea noastră efectua transporturi în baza documentului CMR.
ANAF nu a înțeles aceste aspecte și au interpretat altfel lucrurile. Nu și-au dat seama că noi nu am avut nicioda- tă intenția să eludăm legea.
Autoritatea competentă să stabilească dacă era vorba despre detașare sau delegare era ITM, și nu ANAF.
Un aspect extrem de important care a stat la baza succesului nostru a fost faptul că, înainte să avem con- trolul ANAF, finalizat cu decizia de im- punere, am avut control de la ITM,
care specifica faptul că angajații noștri NU SUNT detașați. Reprezentanții fir- mei au încercat să explice acest as- pect inspectorilor ANAF, însă s-au lovit de un zid. Nu s-a dorit și nu s-a înțeles că există diferențe majore între deta- șare și delegare.
Oricum, inspectorii ANAF au consi- derat că ar trebui plătite taxe și impo- zite aferente diurnei atât pentru dele- gare, cât și pentru detașare. Însă ANAF nu avea atribuții să ne contro- leze din punct de vedere al relațiilor de muncă.
Așa cum prevede procedura, am adus la cunoștința ANAF această eroare, pe parcursul inspecției și la final, însă inspectorii au considerat că opinia lor este conform legislației.
De ce este diurna considerată salariu,
de către ANAF?
Pentru că vor să impoziteze tot.
Diurna este dată ca un supliment pen- tru angajații care au nevoie, când plea- că, de cazare, de mâncare, de servicii pe care trebuie să și le procure, pentru că nu sunt la domiciliul lor. Șoferii de pe camioane nu mănâncă acasă, nu dorm acasă, nu fac un duș acasă... au o viață destul de grea. Diurna îi ajută și este necesară. Nu se poate impozita pentru că nu este un salariu, ci este un supliment, un ajutor dat pentru a asigura o viață civilizată și sa- tisfacerea anumitor nevoi.
Pe lângă legislație, care ar trebui interpretată corect, ar trebui să privim și cealaltă latură, morală și umană. Un șofer de internațional, când pleacă de acasă, își părăsește confortul obiș- nuit și își poate acoperi nevoile doar contra cost. Ar fi nepotrivit ca, doar din salariul său fix, șoferul să acopere toate aceste cheltuieli inevitabile.
ACTUALITATE
14 ...................................................................................................................................................... iunie 2021
