Turnul din Pisa

Cine nu a auzit de una dintre cele mai vizitate atractii turistice din Nord-Vestul Italiei, un turn care atrage atentia nu numai prin liniile armonioase, ci si prin gradul sau de inclinatie fata de axa verticala? În permanent pericol de prabusire pana acum 10 ani, cand lucrarile de consolidare l-au fixat pe pozitie pentru inca 200 de ani, Turnul din Pisa ramane un adevarat „miracol“ al hazardului. Construit fara vreo intentie de inclinare, pe un sol cu personalitate, incepand cu anul 1173, turnul a continuat sa se incline cu incapatanare pana nu demult. Desi arhitectii si constructorii au gasit o modalitate sa il indrepte, au decis sa il lase… special, pentru a nu cadea in banal.

Înalt de 55,86 m, cu o grosime a zidului la baza de 2,43 m si o masa estimata la 14.700 tone, turnul a fost proiectat sa stea vertical. Însa, din cauza proastei calitati a solului, fundatia a inceput sa se scufunde imediat dupa inceperea constructiei, in anul 1173, provocand inclinarea turnului spre Sud. De-a lungul timpului, a suferit mai multe operatii de consolidare, prin care s-a incercat stoparea sau chiar reducerea inclinarii turnului. Datorita importantei sale pentru industria turismului din Pisa, guvernul italian s-a implicat serios in ultima consolidare, care a inceput in anul 1990. Dupa inlaturarea a 70 tone metrice de pamant, la baza turnului, inginerii au anuntat ca structura a fost stabilizata si si-a oprit inclinatia pentru prima data in istorie, estimarile fiind ca va fi stabila pentru urmatorii 200 de ani.

Un turn care face plecaciuni

Pe scurt, in 1172, o vaduva cu stare, Berta de Bernardo, lasa prin testament 60 de „galbeni“ unei asociatii locale pentru a cumpara piatra pentru constructia unui turn. Pe 9 august 1173, se pune fundatia turnului, care avea sa fie construit din marmura, gresie si piatra, o constructie circulara, pe un teren argilos si nisipos. De unde i se si trage… intrarea in Cartea Recordurilor. În 1178, cu turnul numai pe trei niveluri, constructia se opreste din motive necunoscute, fapt benefic pentru acesta. Daca ar fi continuat inainte ca solul sa se stabilizeze relativ, turnul neterminat s-ar fi prabusit. Cam o suta de ani mai tarziu, constructiile se reiau. Initial, turnul se inclina catre Nord cu 0,2 grade, dar, in 1278, cand se ajunge la nivelul 7 si constructiile se opresc din nou, se inclina spre Sud cu un grad. În urmatorii 90 de ani, inclinatia creste cu inca 1,6 grade. În 1360, incepe lucrul la nivelul camerei clopotelor, iar inclinatia se vedea cu ochiul liber, constructorii adau gand sase trepte pe partea de Sud de la nivelul 7 la camera clopotelor, pentru a corecta diferenta, cu numai 4 trepte pe partea cealalta. Turnul e gata oficial in anul 1370. De aici incolo, incepe istoria consolidarilor. În 1655, se adauga cel mai mare dintre cele 7 clopote ale turnului, care cantarea 3,5 t. În 1817, doi arhitecti britanici folosesc un fir cu plumb, pentru a determina inclinatia, care este acum de 5 grade. În 1838, arhitectul Alessandro Della Gherardesca sapa o „poteca“ in jurul bazei turnului, pentru a face vizibila fundatia si plintele coloanelor. În 1859, masuratorile lui Ruhault de Fleury arata ca excavatiile arhitectului italian au cauzat cresterea inclinatiei, de jumatate de grad, din cauza infiltratiilor. 50 de ani mai tarziu, incepe sa se foloseasca teodolitul pentru masurarea inclinatiei, iar masuratorile se fac o data pe an. 1934 – inginerii fac 361 gauri in fundatie, pentru injectarea a 80 t de ciment pentru consolidare, dar rezultatul este… o inclinatie mai accentuata. Curios, majoritatea actiunilor de consolidare de la mijlocul secolului trecut nu face altceva decat sa accentueze inclinatia. În fine, in 1990, in urma prabusirii turnului din Pavia, in 1989, guvernul italian inchide turnul pentru public (cu toate protestele autoritatilor locale), iar treaba devine serioasa.

O problema complicata

În 1992, comisia de consolidare reuseste sa stabilizeze constructia cu ajutorul unor „tendoane“ din otel acoperit cu material plastic, cercuri incadrand turnul la nivelul 2. Aceasta operatiune inchide crapaturile si reduce riscul de prabusire pe bucati. Între 1993-1994, muncitorii pun un „inel“ temporar din ciment in jurul bazei turnului, care serveste ca „fundatie“ pe care sa se instaleze contragreutati in partea de Nord.

Pana in iulie 1994, turnul se indreapta (inapoi spre N) cu 52 arc-secunde (5 arc-secunde sunt echivalentul a 1,5 mm). Dupa ce se decide inlocuirea contragreutatilor de plumb cu un sistem de ancorare prin cablu, comisia incepe sa inghete pamantul din jur cu nitrogen lichid pentru a pregati instalarea cablurilor. Dupa incheierea operatiunii de inghetare… turnul a inceput sa se incline spre Sud cu 4 arc-secunde pe zi. Operatiunea este suspendata imediat si se cauta o noua solutie. În martie 1996, inginerii au incheiat cu succes un test de extractie de sol pentru reducerea inclinarii turnului. Metoda presupune saparea oblica, aceasta creand cavitati care se inchid incet datorita presiunii solului. Din motive politice, metoda nu incepe sa fie aplicata decat dupa trei ani. În decembrie 1998, inginerii instaleaza cabluri temporare, care pot fi tensionate pentru stabilizarea turnului, daca apar miscari nedorite in timpul lucrarilor. În fine, in februarie 1999, se incepe procesul de extractie a solului. Cu 12 gauri pe o latime de 5,5 m, au inceput sa scoata cate 0,022 mc de pamant o data la doua zile. Pana in iunie, turnul s-a indreptat cu 90 arc-secunde, iar in august turnul se redresase deja cu 130 arc-secunde (3,81 cm). Turnul este redeschis pentru public in 2001.

Detalii tehnice ale Turnului din Pisa

Înaltime: 55,863 m – 8 niveluri

Diametru exterior la baza: 15,484 m

Diametru interior la baza: 7,368 m

Masa: 14.700 tone metrice

Grosime zid la baza: 243 cm

Directia inclinarii: 1173-1250 – N, 1272-1997 – S

Numar trepte pana la nivelul clopotelor: 294

Numar vizitatori care au urcat pana sus in 1989: 700.000

Data inchiderii pentru public: 7 ianuarie 1990

Date redeschiderii: 15 decembrie 2001

Masa contragreutate N: 600 t (1995)

Înclinare totala peste noapte in septembrie 1995: 2,5 mm

Masa contragreutate atasata dupa noaptea inclinatiei: 230 t

Rata inclinatie 1990: 1,2 mm pe an

Rata corectie 1990-1999: 25 mm

Rata corectie 1999-2001: 43,8 cm

Anul cand a avut ultima data gradul curent de inclinatie: 1700

Raluca MIHAILESCU

raluca.mihailescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.