Page 38 - Revista ZIUA Cargo august 2019

MANAGEMENTUL RISCURILOR, TEORIE VERSUS REALITATE
Bune practici
În viața de zi cu zi a organizației, întâlnim sincope, accidente, care se transformă în cheltuieli în contul de profit și pierdere. De cele mai multe ori, aceste pierderi sunt acceptate fără a lua măsurile necesare.
Desigur că este foarte posibil ca, în aceste cazuri punctua- le, să nu se mai poată face ni- mic, însă analiza întregii situații, a cau- zelor care au generat pierderea respectivă, scoate la iveală deficiențe în procesele de control intern sau riscuri la care compania este expusă continuu. În ambele situații, trebuie lucrat pentru ca incidența și impactul să fie reduse la minim.
Mod
de abordare
Cunoașterea riscurilor este esen- țială pentru o afacere performantă și un administrator eficient. Mai mult, mediul extern și afacerea evoluează în permanență, iar, în consecință, și riscurile variază. Întocmirea unui
REGISTRU DE RISCURI devine o pri- oritate, într-o companie care are ca obiectiv dezvoltarea în securitate.
Multe companii nu au un respon- sabil, un MANAGER sau OFIȚER DE RISCURI, care să aibă ca responsa- bilitate primară identificarea, gestiunea și tratamentul tuturor riscurilor. Deși, poate, nu au această sarcină în fișa de post, se presupune că managerii fiecărui departament au răspunderea gestionării riscurilor sau directorul financiar, având o viziune globală, poate face acest lucru.
În practică, acest mod de organi- zare nu este eficient și poate duce la pierderi semnificative pentru compa- nie, deoarece:
• Managementul riscurilor nu este o prioritate pentru companie și nu există o abordare globală, coerentă,
consistentă și permanentă în acest demers.
• Managerii departamentelor ope- raționale sunt focusați pe realizarea target-ului, a indicatorilor, și nu au un reflex în a identifica, a măsura și a trata riscurile, preferând chiar să le ascundă directorului general sau ad- ministratorului afacerii. Există și posi- bilitatea ca aceștia să fie mult prea implicați în desfășurarea zilnică a ope- rațiunilor ca să mai poată observa ris- curile, sau ajung să le considere ca parte din factorii de lucru, fapt parțial adevărat, și să le ignore.
• Este dificil, fără un coordonator cu viziune globală asupra manage- mentului riscurilor, să existe o coerență în aprecierea și măsurarea riscurilor.
• În consecință, de cele mai multe ori, compania nu este pregătită să răs-
CONSULTANȚĂ
38 .................................................................................................................................................. august 2019