Page 59 - Revista ZIUA Cargo august 2019

spunea parcă „unde vă mai suiți și voi, nu vedeți câți suntem?”. Toate lo- curile pe scaune ocupate, oameni în picioare, valize și sacoșe de rafie, pentru că, pe lângă turiști, sunt și navetiști pe această rută. După ce am urcat treptele, ne-am oprit, pentru că nu se mai putea avansa. Luasem, practic, locul celor ce au coborât. Altfel nu era loc nici să ne urcăm. Oamenii pe care-i credeam gata să coboare la prima stație, de fapt, așa călătoreau. Atunci am înțeles, mai exact, expresia
facială a doamnei călătoare ce ne-a întâmpinat la urcare, pe scară. Dânsa acolo călătorea, alături de soț. Pe sca- ră. Prietena mea a urcat prima și eu al doilea, apoi m-am întors cu spatele la ea și mă uitam cumva spre parbriz, dar cocoșat, ca sa pot vedea șoseaua, să știu unde să cer să oprească. În această poziție am stat toată cursa. Am estimat că mai mult de 15 minute nu ar trebui să dureze. Șoferul, un personaj multitasking, era „in charge” atât de volan cât și de borseta cu bani,
unde stoca încasările și de unde ofe- rea restul. Nu bilet. Restul doar. Am vrut să evit să-l deranjez și i-am achitat cu bani ficși, la plecare. Mi-am luat ochii de „instrumentul fiscal” pentru că alte instrumente mi-au atras aten- ția. Cele de bord. Toate aprinse. Toate! Martorii de plăcuțe de frână, de ulei, de temperatură... tot-tot! Șoferul, un domn... nimeni nu poate fi învinuit de transpirație în aceste condiții de călă- torie. Doar mesajele de eroare din bord păreau să îl lase rece. Oricum, a fost atent, a mers încet și prevăzător, deși cred că asta a fost urmarea faptului că mașina troncănea și bătea la orice metru parcurs. Iar când dădea de speed-bump-uri... riscul dezinte- grării părea iminent. (Nu exista sus- pensia. Fier pe fier.) Doar caroseria mai aducea aminte de un Mercedes, atât. La orice rotire de volan, frânare, schimbare de viteză, aveai senzația că urmează să se rupă ceva, osia, cardanul, planetara, fuzetele... mașina în două, pe scurt.
Scârbit de condiții, de miros, de nivelul mare de risc de accident, am decis să coborâm mai repede decât ne-am propus, cu o „stație” mai devre- me. Am achitat cei 12 lei, pentru 2 per- soane, pe care-i aveam pregătiți încă de după urcare, și am încheiat aventura.
Știți ce scrie pe site-ul companiei legat de linia 23? „Totul pentru ca toți călătorii să poată ajunge la destinație în siguranță și fără ca microbuzele să fie aglomerate.”
Lumea reală
Nu știu cum stă treaba în județul Constanța, care este legislația acolo sau cine are grijă ca legea să fie res- pectată. Sunt convins că nimeni. Com- paniile ce folosesc asemenea mașini, care transportă călători mai mulți decât ar trebui, cu mașini insalubre și care, cu siguranță, nu trec, în vecii vecilor, ITP decât cu șpagă,... ele cum au voie să își desfășoare activitatea?! Cine licențiază aceste companii? Cine permite acestor sicrie umblătoare să circule? Aloooooo?! Se aude?
Dacă nu v-a plăcut relatarea... pu- tem oricând să mergem la oricare dintre conferințele pe teme de trans- port, unde-s prezenți cu toții, transpor- tatori și autorități, și să auzim care sunt trendurile din transport sau de- spre optimizări și implementări și stan- darde de calitate. Ca să fim la curent cu lumea reală.
Am înțeles necesitatea prelungirii valabilității licențelor „județene” și „interjudețene”. Astfel, multe firme au scăpat de faliment, însă, când vezi așa ceva... te întrebi dacă a meritat.
Alexandru STOIAN
alexandru.stoian@ziuacargo.ro
august 2019 ................................................................................................................................................ 59
ACTUALITATE