Page 22 - Revista ZIUA Cargo ianuarie 2020

Gabor Sandor, președinte IFPTR:
„Am încredere în patronatul român că va reuși ca, în interesul dezvoltării sustenabile, să se detașeze de problemele urgente, pentru a se putea apleca inclusiv asupra celor cu adevărat importante.”
IFPTR
Planul anual de
pregătire
Primul pas este legat de stabilirea obiectivelor, pentru că pregătirea și perfecționarea profesională continuă ar trebui
să vizeze, în final, îmbunătățirea continuă a percepției clienților.
Pregătirea nu poate fi eficientă, decât în condițiile în care este concepută să fie organizată și desfășurată sub protecția consecven- ței și a continuității aplicării acesteia! Așa cum sportivii se antrenează con- tinuu, pentru a oferi performanță, exer- citarea oricărei ocupații presupune efectuarea unor antrenamente periodi- ce dedicate.
„Formarea continuă este necesară și antrenamentele planificate sunt in- dispensabile, pentru a ține oamenii «în priză». Asta se poate realiza cu maximă eficacitate dacă angajații sunt scoși din mediul obișnuit, respectiv din zona de confort. Astfel, li se poate rezerva prilejul de a-și putea autoeva- lua propriile prestații, în mod degajat de problemele, presiunile și grijile co- tidiene”, a arătat Gabor Sandor, pre- ședinte IFPTR.
Patru niveluri de pregătire
Nivelul 1 – baza (pregătirea în in- teriorul firmei)
La bază stă pregătirea internă a angajaților, vizând asimilarea exigen- țelor, așteptărilor, regulilor și proce- durilor specifice gestiunii activităților din cadrul companiei, care trebuie co- municate și reiterate periodic, cu o oarecare regularitate.
„Dacă angajaților li se comunică zece proceduri sau exigențe, este ceva firesc că se va dovedi că au reți- nut doar două sau trei până a doua zi și vor aplica, astfel, cel mult una. În consecință, dacă ne dorim performan- ța, trebuie intervenit câteodată chiar și de zece ori, prin reiterarea acelorași cerințe, pentru ca acele zece proceduri sau exigențe să fie nu numai reținute, dar și aplicate, conform așteptărilor”, a precizat președintele IFPTR.
Scopul esențial al formării continue de nivel de bază este reușita interiori- zării regulilor/procedurilor și a așteptă- rilor/exigențelor aferente, ceea ce pre- supune ca angajații să le perceapă ca fiind în folosul lor și al activității prestate.
Aceste instruiri, în mod cert, nu pot fi onorate de formatori externi, de- cât cel mult întărite – cu ocazia apli- cării programelor de instruire/perfec- ționare de nivel superior.
Nivelul 2 – specializare
Următorul nivel vizează specializa- rea – ceea ce reprezintă instruirile axate pe capacitarea angajaților pen- tru soluționarea punctuală/pragmatică și în condiții de conformitate a anumi- tor probleme specifice onorării atribu- țiilor și sarcinilor curente, cum ar fi: exploatarea rațională a autovehicule- lor, arimarea, transportul mărfurilor pe- riculoase sau comunicarea profesio- nală.
„Arimarea reprezintă un foarte bun exemplu de specializare, fiind mulți
șoferi care nu stau liniștiți la acest capitol – în mod deosebit, în cazul în- cărcăturilor cu particularități și cerințe aparte de fixare, la care nu pot conta pe sprijinul/îndrumările expeditorului. Ar fi nevoie de repere de judecată și operaționale pragmatice, care se pot asimila doar în cadrul unui training de arimare”, a spus Gabor Sandor.
Un alt exemplu relevant este cel legat de transportul mărfurilor pericu- loase, care solicită un aport suplimen- tar din partea șoferului, vizavi de se- curizarea, derularea și administrarea respectivului transport.
Problemele de comunicare repre- zintă un alt aspect important pentru șoferi. Și nu este vorba doar de comu- nicarea cu dispecerii, ci și de cea cu reprezentanții expeditorilor/beneficiari- lor cu care relaționează în mod curent.
La acest nivel, între dispeceri și șoferi, aspectele de pregătire se dife- rențiază prin nuanțe. De exemplu, nu doar șoferul trebuie să știe principiile raționale și exigențele legiferate privind arimarea. Și dispecerul trebuie să aibă o minimă pricepere legată de această chestiune.
Nu în ultimul rând, specializarea atât a dispecerilor, cât și a șoferilor poate reprezenta și o bună șansă de a ameliora lipsa de empatie dovedită adesea în relaționarea dintre angajații cu responsabilități diferite.
Nivelul 3 vizează consistența competențelor
Dacă vorbim de conducători auto de orice fel și categorie, acest nivel vizează, în primul rând, siguranța în trafic. Tot de acest nivel țin training-uri- le de comunicare cu pasagerii și cu reprezentanții beneficiarilor.
„Ne apropiem mult de conceptul «zero accidente», punând accent pe tactica de conducere – pentru ca șofe- rii să nu se limiteze la a căuta să înțe- leagă «lumea», ci să reușească să se orienteze corect, în mod subordonat
22 ................................................................................................................................................ ianuarie 2020
ECHIPA