Page 54 - Revista ZIUA CARGO

După coronavirus,
încotro?
Răspunsul depinde cel mai mult de atitudinea fiecărui antreprenor (operator de transport persoane în cazul de față) în fața pandemiei, de modul în care este tratată această situație extremă, pe care nimeni din generațiile aflate în activitate nu a mai întâlnit-o.
P ână o să ajungem să găsim răspunsul la întrebarea din titlu, trebuie, mai întâi, să răs- pundem la deja clasicele întrebări zilni- ce legate de venituri, costuri, cheltuieli, rentabilitate, personal angajat etc. Toate aceste întrebări sunt valabile pentru cei care au decis, făcând dova- da unei anumite doze de nebunie sau de inconștiență, împinși de la spate de scadențele ratelor la contractele de credit sau leasing, să încerce cu încă- pățânare să continue activitatea și să spere că nu vor ajunge prea curând la momentul în care vor fi nevoiți să decidă închiderea sau, într-o situație mai fericită, conservarea businessului. Ceilalți, cei care au decis „din prima” să pună, în această perioadă, lacătul pe afacerea lor, au scăpat de o grijă.
Sau de mai multe...
Criza COVID-19 a lovit transportul
intern de persoane într-un moment în care situația generală poate cu greu fi definită ca liniștită. Nici transportul internațional de persoane, prin linii re- gulate sau curse ocazionale, nu se află într-o situație mai fericită, acesta fiind, deja, într-un blocaj total, cu șanse minime de revenire în viitorul apropiat.
Ce avem acum?
• Un parc auto îmbătrânit, în marea majoritate a județelor.
• Operatori de transport de per- soane, județean și interjudețean, care s-au bucurat doar 9 luni de prelungirea cu 4 ani a programelor de transport.
• Operatori din transportul județean de persoane, care se află într-o situa- ție mai mult decât delicată, din cauza respingerii de către Camera Deputa- ților a OUG 51/2019.
• Acest afurisit de COVID-19, care a blocat economia întregii lumi, în ge- neral, și care a tras frâna de mână majorității transportatorilor de persoa- ne în trafic județean și/sau interjude- țean, care sperau să poată investi ceva în dezvoltare și înnoirea parcului auto.
• Antreprenori care deja au investit în parcul auto și pe care criza i-a lăsat
Daniel Micu
fără cel mai important element al afa- cerii – pasagerul, cel care, de fapt, fi- nanțează, direct sau indirect, toate business-urile din domeniu.
• Mulți șoferi trimiși acasă în șomaj tehnic și puțini șoferi rămași în activi- tate, dar care vin cu teamă din ce în ce mai mare să execute puținele curse rămase active.
• Câteva sute de mii de români în- torși din străinătate și încă câteva sute de mii care se vor mai întoarce, în ur- mătoarea perioadă. Purtători sau nu de COVID-19, aceștia vor crește (oare?) numărul doritorilor de locuri de muncă, în momentul în care eco- nomia va începe să își revină, indife- rent când va fi acest moment. Printre acești viitori șomeri vor fi, cu siguranță, și șoferi. Iar restul vor fi pasageri.
Ce este de făcut?
Un lucru este clar: economia nu poate și nu trebuie să se oprească, iar transportatorii de persoane au un rol deosebit de important, în acest mo- ment. Indiferent de ceea ce va urma, acum sunt destule domenii de activi- tate vitale, care trebuie și vor continua să funcționeze. Toate aceste activități
au nevoie de personal. Personal care, cu asumarea riscurilor și cu respec- tarea normelor de sănătate și de siguranță rutieră, trebuie transportat cel puțin de acasă la locul de muncă și înapoi. Atâta timp cât va fi nevoie, în actualele condiții, dar și după aceea.
Pornind de la premisa de mai sus, rezultă că sunt șanse reale de a trece peste această criză, măcar pentru unii dintre operatorii din piața de transport intern de persoane. Au dispărut curse- le pe liniile internaționale, cursele oca- zionale prin Europa cu turiștii din Asia, cursele pe traseele interjudețene, ex- cursiile elevilor din perioada Școala Altfel, pelerinajele la mânăstiri, excur- siile din vacanța de Paște, excursiile de studii ale studenților și, foarte probabil, charterele din minivacanțele de paște sau 1 Mai spre Bulgaria sau Grecia. Ce a rămas? Câte ceva, nu foarte mult, din transportul pe traseele județene și din cursele regulate speciale.
În primul rând, trebuie ca situația să fie analizată cu calm, inteligență și responsabilitate. Trebuie consolidată sau, măcar, conservată echipa de ba- ză, astfel încât, la momentul unui nou start, să fie nevoie de o „încălzire” cât mai scurtă.
Cei care vor avea un timp de reacție cât mai mic, „rezerve” pregătite să urce la volan la primul semnal venit de la angajator și motoarele deja pornite, la momentul de început al relansării economice, vor avea,
cu siguranță, o șansă și un avantaj în plus în fața celor care vor reporni de la zero.
Relația cu șoferii este prioritară
Aspectul cel mai important care trebuie avut în vedere, în perioada ac- tuală și în lunile următoare, este modul în care fiecare antreprenor, fiecare manager de transport, va reuși să ges- tioneze relația internă cu șoferii, ca- pitalul uman fără de care nu se poate
PIAȚĂ ȘI COMPANII
54 .................................................................................................................................................. aprilie 2020