Page 21 - Revista ZIUA CARGO

că, în țară, lucrurile stau puțin diferit, din acest punct de vedere). „Odată adunat un procent de 70% dintre participanți, asupra cărora nu pla- nează îndoieli privind participarea, pot fi abordate și companiile mari. Aici există, însă, teama de presiune, pentru că vehiculele deservesc, în ge- neral, anumite contracte. În general, camioanele aparținând companiilor mari erau prinse în trafic cu noi”, ne-a explicat Cristina Trancioveanu.
O parte dintre dezamăgirile lui George Ungureanu țin de promisiuni neonorate. Își aduce aminte cu tris- tețe de ședința care a precedat protes- tul din 2008, unde nu au fost puțini transportatorii care au promis că vin cu zeci de camioane. „A doua zi, la 6 dimineața, îmi beam cafeaua la locul de întâlnire, gândindu-mă la protestul care trebuia să pornească la 7. Spre surprinderea mea, camioanele unora dintre firmele ale căror proprietari pro- miseseră că vor participa la acțiune au început să treacă în viteză, să nu fie prinse în protest. Am început, apoi, să cunosc cărăușii mai bine. Știu că au fost și presiuni, dar toate aceste lu- cruri mi-au lăsat un gust amar. Vor- beam una și se întâmpla altceva. Cu o seară înainte, stabileam cu exacti-
tate ce trebuie să facem, erau de acord, iar în ziua acțiunii camioanele nu mai apăreau. Mi s-a întâmplat, in- clusiv, să găsesc curtea unei companii (al cărei proprietar susținuse cu tărie că va participa la protest) închisă cu lacătul. Toate vehiculele erau în curte. Dar cel mai greu de digerat a fost când un coleg cărăuș, prezent la ședință, s-a dus, în ziua protestului, să încarce la clientul meu, unde camioanele mele nu mai puteau ajunge.”
Cel puțin în București, greul a fost dus, în general, de companiile mici. „Impactul major în costuri era suportat de firmele mici, care pierdeau o zi de muncă și, în multe cazuri, la volan se afla patronul, pentru a proteja șoferul de un eventual dosar penal”, aprecia- ză Cristina Trancioveanu.
„După primul protest, ne-au fost deschise dosare penale tuturor celor care am fost suficient de vizibili.”
„Ulterior, am făcut contestații pri- vind amenzile, pe care le-am câștigat, iar, la câteva luni, am primit soluția de neîncepere a urmării penale. Cred, însă, că, pentru că eram atât de tineri, nu ne-a afectat. Consideram că fac
lucrurile bine, dar, ulterior, când mi-am dat seama că accesul la profesie era limitat de cazier, m-am temut puțin că aș putea fi obligată să renunț la me- seria mea. Îmi amintesc că, de fiecare dată, ne-am lovit de jocurile politice de culise, dar eram tineri, cinstiți și ie- șeam, cu aplomb, să ne facem treaba. Nu conta cu cine ne certam! S-au legat prietenii în acea perioadă, care se păstrează și acum. Nu îmi pare rău de nimic. Totul a meritat!”, este con- cluzia Cristinei Trancioveanu, mana- gerul de transport care, la mai puțin de 30 de ani, a arătat că transportatorii pot fi uniți... măcar pentru o perioadă de timp.
Dar ceea ce la București pare mai greu, în țară este un fapt normal. „Prie- tenul meu, Florin Tomuța, m-a ajutat să descopăr, în Alba Iulia, un adevărat model despre ce înseamnă să fii unit”, ne-a mărturisit George Ungureanu.
Despre protestele din țară, oameni care știu, de asemenea, să lupte și firme care înțeleg ce înseamnă să faci parte dintr-o asociație ne vom opri, însă, în Capitolul 2 din „Povestea pro- testelor”. (Va urma)
Meda IORDAN
meda.iordan@ziuacargo.ro PUBLICITATE
ACTUALITATE