Se vehiculează atât în mediul on-line, dar, mai ales, în cel off-line, ideea că „lucrurile se rezolvă”. Cum? Cu niște hârtii iubite de unii, blestemate de alții. De ce am ales acest titlu? De ce pentru revista dumneavoastră? Pentru că este citită, în mod preponderent, de cei care petrec mare parte din viață la volanul „monștrilor” de peste 40 de tone, pentru care asfaltul devine a doua casă.
M-am oprit asupra unei situații regăsite de dumneavoastră pe drumurile patriei și nu numai, anume întâlnirea dintre dumneavoastră, conducătorii auto, și ofițerii și/sau agenții din cadrul Inspectoratului General al Poliției – Direcția Rutieră, cărora atât Legea de organizare și funcționare a Poliției Române, cât și Ordonanța de Urgență a Guvernului 195 din 2002, republicată, „privind circulația pe drumurile publice”, le stabilesc atribuțiile de verificare și control al circulației rutiere, stipulând clar că „(…) polițistul rutier are dreptul să verifice vehiculul (…)”.
Un aspect des întâlnit în activitatea zilnică a conducătorului auto îl reprezintă încălcarea normelor de circulație pe drumurile publice. Statisticile arată că, în spatele acestor încălcări, stau, de cele mai multe ori, fie problemele de natură personală, destul de grave încât să afecteze capacitatea de concentrare a respectivului conducător, fie stresul, oboseala, graba, neatenția și, cel mai important și mai periculos factor, alcoolul. Din fericire, datele statistice arată o scădere substanțială a numărului de conducători auto profesioniști, ce manevrează camioane de mare tonaj, depistați conducând sub influența alcoolului. Până la dispariția acestui fenomen, însă, mai este ceva drum de străbătut.
Conform legii, mituitorul nu se pedepsește, dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
Sancțiuni substanțiale
Indiferent de norma încălcată, cuantumul amenzilor este destul de mare, iar, la un calcul sumar, la numărul de kilometri parcurși zilnic, șansele ca aceste norme să fie încălcate (cu voie sau fără de voie) cresc substanțial. „Găurile” din buget pot atinge cote amețitoare. Asta ca să nu mai vorbim despre un alt aspect, respectiv sancțiunea complementară a suspendării „exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat”, așa cum este prevăzut la articolul 96 din OUG 195/2002, republicată, această perioadă putând fi de la 30 la 120 de zile, în anumite condiții.
Acum apare momentul de care vorbeam în titlu, momentul în care conducătorul auto este „tras pe dreapta”. Oprirea autocamionului reprezintă, de cele mai multe ori, rezultatul încălcării uneia sau, chiar, mai multor norme de circulație. Din acest moment, începe discuția între agentul constatator și conducătorul auto, căruia, după ce îi sunt solicitate documentele, îi sunt prezentate motivul opririi și norma încălcată (sau normele încălcate).
Negocierea…
Din păcate, este prezentă în mintea multor cetățeni, în general, și a unor conducători auto, în special, ideea că „totul se rezolvă”. Cum? De cele mai multe ori, cu ajutorul hârtiilor de care vorbeam mai sus.
De aici încolo, începe acel „tango” la care făceam referire. Acum, de cele mai multe ori, începe acea „negociere”. Primul pas și cel mai greu, de altfel, fiind inițiat fie de către agentul constatator, fie de către conducătorul auto. Din acest moment, drumul devine alunecos, rezultatul fiind unul previzibil: dezastrul. Dacă aceste „negocieri” duc la o „înțelegere amiabilă”, atunci, panta de care vorbeam se transformă într-un tobogan amețitor, iar la capătul ei se află o mlaștină ce riscă să înghită sau să distrugă iremediabil vieți și/sau destine.
„Un dans” care duce la dezastru
Acum este momentul în care sunt comise cele două infracțiuni prevăzute de legislația română: infracțiunea de „luare de mită”, faptă prevăzută de articolul 289 din Codul Penal și pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani, faptă care este stabilită în sarcina agentului constatator, și infracțiunea de „dare de mită”, faptă prevăzută de articolul 290 din Codul Penal și pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, faptă care este stabilită în sarcina conducătorului auto. Acesta este momentul în care două destine pot fi distruse, fiind puse în pericol atât cariera agentului constatator, cât și profesia conducătorului auto, totul culminând cu posibilitatea pierderii unui bun de preț, libertatea, la care se adaugă pierderea integrității, faptele respective rămânând ca o pată pe fruntea celor implicați.
Legiuitorul stabilește, la același articol 290 din Codul Penal, la alineatul 3), faptul că „mituitorul nu se pedepsește, dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta”, oferind, astfel, persoanei care a comis infracțiunea de „dare de mită” posibilitatea să denunțe fapta organelor competente, ajutând, astfel, la prevenirea și combaterea faptelor de această natură.
Totodată, de partea cealaltă, agentul constatator este obligat să adopte o atitudine fermă de respingere a „ofertei” și să sesizeze deîndată organele de urmărire penală, când ia la „cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile”.
În încheiere, nu pot decât să subliniez că acest „tango” este un dans ce are forța distructivă a unui uragan, din fericire tot mai rar întâlnit, dar care nu va oferi nici pe departe satisfacția unei melodii armonioase, ci va oferi doar lacrimi și destine spulberate. Când se va stinge ultimul acord, viața nu va putea căpăta decât nuanțe gri, orizontul și viitorul fiind îngrădite de gratiile de fier, pătând, iremediabil, o frunte care fusese îmbrobonată doar de sudoarea muncii.
Comisar-șef de poliție
Mihai – Sorin BĂRBIERU
Direcția Generală Anticorupție
