Suntem în luna a șaptea de când Pachetul Mobilitate 1 a intrat în vigoare, la nivel European, și observ două tendințe despre care aș dori să discut, în cele de mai jos.
Interes limitat pentru aplicarea PM 1
Observ un oarecare „interes” din partea multor transportatori pentru a neglija aceste noi prevederi, intrate în vigoare în luna februarie, exclamând că își asumă riscul unor amenzi, în detrimentul aplicării întoarcerii acasă a camionului sau conducătorului auto. Citesc și prin presa străină de specialitate ca acest fenomen se observa și în alte state, unde autoritățile de control se plâng de faptul că transportatorii, în general, în momentul unui control, declară fără menajamente ca prefera sa riște amenda, decât sa aplice.
Ce poate acest lucru sa genereze?
Din punctul meu de vedere, este probabilă o intensificare a controalelor de către autoritățile vestice, pentru a descuraja acest tip de abordare și, totodată, pentru a-i face mai conștienți pe transportatori că nu este de glumă cu ceea ce se întâmplă. Știm cu toții care au fost promotorii acestui demers legislativ și intuiesc că nu se vor lăsa până când va exista o aplicabilitate cât mai ridicată.
Sau, mai puțin probabil, ar fi o altă ipoteză, în contextul post pandemic, în care țările resimt puternic, prin inflații ridicate, toate eforturile economice întreprinse în perioada COVID, pentru a ține economiile naționale pe linia de plutire, dar și în noul scenariu european, cu un război la granița UE Aceasta ar fi să se decidă, tacit, o abordare cât mai ușoară a PM 1, pentru a nu pune presiune și mai ridicată pe țările europene. Cu toate că s-a făcut opoziție foarte puternică din partea blocului estic, cu toate că a trecut și perioada COVID, propunerile din Pachetul Mobilitate au avansat și, totodată, au intrat în aplicare. Aceste lucruri mă fac să cred că și celelalte lucruri amintite de mine mai sus (inflații și război) nu vor fi motive să se renunțe la acest demers.
Totuși, pentru transportatorii romani, intrarea în Schengen ar ajuta puțin, în viteza de deplasare pe axa vest-est-vest, evitând cozile din frontiere și alți timpi care, în acest moment, sunt o corvoadă pentru marea majoritate a operatorilor de transport.
Relocăm afacerea (sau o parte)
Un studiu KPMG, la cererea UNTRR și sprijinit de transportatori, arată că 34% dintre companii se gândesc să-și relocheze afacerea. În cifre, ar avea un impact de 1,8 miliarde de euro, în încasările sectorului de transport romanesc.
Alte 21% au afirmat că își vor închide afacerile, ceea ce ar rezulta într-o reducere cu 1,1 miliade de euro.
Însă, așa cum am mai spus și în alte articole, acest PM nu este ceva nou pentru nimeni, ideile ce acum se reflectă în legi au fost, de mulți ani, enunțate, iar acest mare dinozaur știam ca va sosi. Mulți și-au regândit strategia de afaceri și modelul de business în transport în așa fel încât să supraviețuiască în continuare și, poate, la un cost puțin mai ridicat.
Ce înseamnă acest lucru?
După o analiză profundă a businessului, lângă specialiști, mulți operatori economici și-au înființat companii și în alte state UE vestice, înmatriculând camioane și relocând o parte a afacerii. Dacă este aceasta o soluție, în contextul de transport european, unde sectorul de transport intermodal prinde tot mai mult avânt și în estul Europei, da, cred că este cea mai sigură soluție pentru a continua afacerea legal și corect. Știu că poate voi deranja pe unii, dar, în situația actuală, nu cred că avem prea multe de ales.
Iarăși, cei care încă își mai mențin flotele permanent în vestul Europei, aducând camionul o dată pe an, la ITP, trebuie să se gândească tot mai serios că, în curând, afacerile lor vor fi în pericol. Nu pot să definesc cu exactitate acest „curând”, însă simt ca va veni și, poate, analizând situația logic, matematic și nu cu sufletul, să ia deciziile corecte.
Modelul de transport european va fi tot mai mult bazat pe regiuni, decât ceva pan-european, ca până acum. Mai exact, ca transportatorii să-și mențină afacerile, vor face transport în regiunile aferente țărilor în care sunt stabiliți. Un transportator german se va concentra pe Germania, Franța, Benelux, Italia, Danemarca, Polonia; un altul, român, se va uita cu precădere către România, Slovacia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Grecia, Turcia, Serbia etc.
Rămâne de văzut cați vor înțelege toate aceste lucruri.
Alexandru BORZA
manager flotă
borza.alex@gmail.com
