„Nu cred că ar putea cineva să facă reduceri în privința bugetului privind securitatea în muncă.”… „Ar trebui, de fapt, să îți pui problema dacă în cazul multora dintre companii există sau nu un astfel de buget bine definit!” Care este, de fapt, realitatea?
Cele două opinii, pe care le-am auzit cu ocazia evenimentului online ARILOG pe tema siguranței în depozit indică, pe de o parte, o dorință (bazată pe bun simț) și, pe de altă parte, o practică întâlnită (poate prea des) pe piața autohtonă.
Cască, vestă și bocanci… marcaje, oglinzi și (de ce nu?!) mesaje motivaționale… Oare este îndeajuns? Sau doar un început, mai mult sau mai puțin promițător?
Astăzi, există tehnologia necesară pentru a transforma măsurile pasive de menținere a siguranței, în măsuri active.
Echipamentele dispun, deja, de o serie de sisteme care, după cum observa Daniel Preda, managing director Toyota Material Handling Romania, pot preveni, până la un anumit punct, răsturnarea, limitează viteza (reducând-o, în curbe) și controlează unghiul de înclinare a catargului. Și toate acestea te ajută, așezând operarea în depozit într-o zonă mai sigură… dar doar până la un anumit punct. Bineînțeles, soluțiile automate nu dau greș și au demonstrat-o în ultimii ani, singurele accidente în care au fost implicate fiind cele în care au fost lovite de utilaje conduse de oameni.
Dar, până la utilizarea de soluții automate la scară largă, România mai are multe etape de trecut. Și, în toată această perioadă (ca în fiecare minut), siguranța ar trebui să constituie o preocupare permanentă.
Senzori de proximitate
Cu o experiență semnificativă în sectorul logistic, Mihai Iancu, în acest moment CEO Global Warehousing Technologies, propune o soluție, dezvoltată în Coreea de Sud, care poate să acopere cumva o parte din distanța ce trebuie parcursă între soluțiile pasive de securitate și automatizare.
„IPAS (Intelligent Proximity Alert System) – KIGIS, este conceput pentru a reduce riscul de coliziune între pietoni și vehiculele aflate în mișcare în depozit. Sistemul utilizează tehnologie de ultimă generație și măsoară cu exactitate distanța dintre vehicule și pietoni, furnizând o avertizare de coliziune extrem de fiabilă”, a arătat Mihai Iancu, menționând că sistemul de senzori lucrează independent de softuri, conectându-se unul la altul în ultrawide band, fără să interfereze cu RFID. Concret eroarea la măsurare poate ajunge la 0,5-1%, ceea ce, la o distanță de mai mulți metri, este insesizabil.
Sistemul, foarte ușor de montat pe echipamente (și de transferat de pe un utilaj pe altul) și prietenos cu operatorul uman, care îl poate, pur și simplu, amplasa pe cască sau pe braț, transmite avertismente de proximitate între vehicul și pietoni, sau între vehicule. De menționat că distanța la care se activează avertizarea poate ajunge până la 30 de metri și poate fi setată în funcție de caracteristicile de acțiune din depozit, precum viteza de deplasare a echipamentelor.
Alarmele pot fi acustice, vocale, bazate pe vibrații sau semnale luminoase.
De ce o astfel de soluție a fost dezvoltată în Coreea de Sud?
Răspunsul este unul simplu și ține de regulile foarte stricte, inclusiv în zona de responsabilitate, stabilite prin legislația națională. „Ca în Europa de Vest, în situația în care se produce un accident în depozit din vina angajatorului, compania trebuie să își asume îngrijirea familiei celui accidentat, în perioada în care el se află în incapacitate de muncă, pentru ca, în cazul unui deces, să asigure condițiile necesare pentru trai copiilor angajatului. Statul nu preia această problemă, așa cum se întâmplă la noi”, a menționat Mihai Iancu, precizând că legile privind protecția muncii și a angajaților sunt atât de dure, încât nu îți permiți să dai greș.
„Am vizitat, în Coreea, un site de construcții, unde atât oamenii, cât și echipamentele erau echipate cu senzori. De asemenea, camioanele primeau un astfel de senzor la intrarea în arealul de lucru, pe care îl restituiau la plecare. De asemenea, în fabrica Hyundai, câteva mii de lucrători erau astfel protejate”, a continuat el. Altfel spus, reglementările extrem de severe au transformat sistemele active de siguranță într-un „must”.
În România, nu reprezintă decât o opțiune, obligatorii fiind casca, vesta și bocancii. „Din păcate, atât statisticile, cât și experiența arată că nu sunt îndeajuns, nici măcar pe departe. Se impune din punctul meu de vedere o proactivitate mult mai mare”, aprecia Daniel Preda. „Tragem niște linii, facem zebre, delimităm zonele în care circulă echipamentele și afișăm la intrarea în fabrică numărul de zile de la ultimul accident, la care se adaugă afișe ce indică grija față de om. Apoi… ne oprim. Este frumos, dar nu suficient. Din păcate, nu simt cu adevărat grija față de om.”
Mihai Iancu: „Va trebui să trecem, forțați chiar, în mileniul 3, atât din punct de vedere tehnologic, cât și în ceea ce privește grija față de oameni.”
Celebra oglindă, pe care o întâlnim, în mod frecvent, în depozite, este doar un instrument static, care implică obligația stivuitoristului de a se uita (de a nu greși, chiar dacă are probleme sau este obosit).
„Există, deja, de multă vreme, soluții active în care și dacă ești sau nu atent este aproape imposibil să nu fii avertizat că se întâmplă ceva după colț, că vine un alt echipament sau un om. Avem câțiva parteneri care folosesc astfel de dispozitive, dar, din păcate, reprezintă excepțiile care confirmă regula”, admite managing directorul Toyota Material Handling Romania. „Dacă, la eficiență, am fost întotdeauna premianți, la siguranță ne bazăm mult prea mult doar pe sistemele pe care le găsim pe echipament”, a continuat el, apreciind că soluțiile dezvoltate de coreeni sub marca KIGIS fac un pas semnificativ în zona de prevenire pentru că atât pietonul, cât și stivuitoristul sunt avertizați concomitent „Nu vor dispărea cu totul, dar câteva zeci de procente bune din accidentele pe care le avem astăzi (și care, din păcate, sunt destul de multe!) pot fi prevenite.”
Răspunsul ne aparține
Adrian avea doi copii minunați, un băiat cu un zâmbet larg și o fetiță cu bucle blonde, cărora li se luminau ochii de câte ori se jucau cu tatăl lor. Din păcate, oboseala acumulată, în acea perioadă în care vârful de activitate părea mai abrupt ca niciodată, și-a spus cuvântul. Mai avea puțin și termina tura și… a omis să se asigure. Colegul lui de pe stivuitor era la fel de obosit. A fost doar un accident… dar timpul s-a oprit în loc pentru Adrian. Nimeni nu își dorea să fure lumina din ochii copiilor lui…
Cât merită să investești în siguranță? O întrebare pe care, poate, ar trebui să și-o pună, seara, atunci când pune capul pe pernă, fiecare dintre cei care stabilesc bugetele. În fond, și din punct de vedere economic reprezintă o soluție câștigătoare să fi proactiv; un accident o să coste întotdeauna mai mult decât prevenirea lui.
Meda IORDAN
meda.iordan@ziuacargo.ro
