Marele Zid Chinezesc este o fortificatie in Nordul Chinei, construita si reconstruita de-a lungul a peste 21 de secole (5 i.e.n. – 16 e.n.), pentru a apara granitele nordice ale Imperiului Chinez de atacurile Xiongnu, in timpul diferitelor dinastii. Dar lucrarile de constructie nu se termina aici…
Începand cu secolul 5 i.e.n., au fost construite mai multe ziduri, dar unul dintre cele mai faimoase este cel ridicat intre anii 220-206 i.e.n. de catre primul imparat al Chinei. Astazi, se mai pot vedea doar mici portiuni din acest zid, care era asezat mai la Nord de cel actual, construit in timpul dinastiei Ming. Ceea ce poarta numele de Marele Zid se intinde, in prezent, pe aproximativ 6.700 km, de la Shanhaiguan (in Est) la Lop Nur (in Vest), desi nu toata structura mai sta in picioare. Descoperirile arheologice recente precizeaza ca zidul, cu tot cu ramurile sale, ar trebui sa aiba in total 8.851 km. Se spune ca Zidul Ming a fost strajuit de peste un milion de soldati si ca 2-3 milioane de chinezi au murit in timpul procesului de constructie, care s-a intins de-a lungul secolelor. Anul acesta, a mai fost descoperita o portiune de 290 km, construita in timpul dinastiei Ming, care a fost ingropata de furtunile de nisip ce au lovit regiunea arida a Chinei.
Constructie cu pretul vietii
Ramasitele actuale ale celui mai mare proiect de constructie din istorie constituie un zid cu o lungime de aproape 2.500 km, inalt de circa 8 m si lat de 6 m, care era destinat apararii impotriva invaziilor din Nord. Zidul initial se intindea de la trecatoarea Jiayu in Vest la raul Yulu in Est, de-a lungul a cinci provincii. Dupa cum spuneam, perioada de constructie s-a intins de la aproximativ anul 221 i.e.n. (dinastia Chin) pana in anii 1500, in timpul dinastiei Ming. La distanta de aproximativ 200 m unul de celalalt, au fost construite turnuri cu o inaltime de 12 m, cu ultimul etaj folosit ca statie de observatie pentru soldati, in timp ce nivelul inferior era destinat depozitarii de alimente si efecte militare. Marele Zid Chinezesc a fost construit exclusiv din ratiuni militare. Trei laturi ale Chinei sunt protejate de bariere naturale – Muntii Himalaya in Sud, Oceanul Pacific in Est si Platoul Tibetan in Vest. Cu frontiera nordica deschisa, triburile de nomazi obisnuiau sa faca raiduri in China si sa prade fermierii de rodul recoltelor si animalele pe care le aveau, ba chiar sa ia sclavi. Comparativ cu nomazii, care dispuneau de cai, China avea o armata de infanterie prea lenta pentru a fi eficienta ca forta de contraatac. In plus, armata era imprastiata pe tot teritoriul urias al imperiului. Constructia unui zid a parut a fi cea mai logica solutie, desi nu prea placuta. Zidul nu numai ca a facut armata mai organizata si concentrata, dar a si impiedicat nomazii pe cai sa faca raiduri, fiind de-a dreptul fara aparare in fata fortei de pe ziduri. Asa cum spunea Isaac Asimov, zidul nu a facut China invulnerabila, dar a facut-o cu siguranta mai putin vulnerabila.
Mai devreme, in timpul dinastiei Chou, ziduri individuale protejau diversele state chineze. Dar, de la unificarea Chinei de catre dinastia Chin, sub imparatul Shih Huang Ti, zidurile statelor au fost unite pentru crearea unui zid unitar, Zidul celor 10.000 li (5.000 km). Aceasta structura a constituit baza pentru Marele Zid Chinezesc, la care au lucrat multe dinastii in aproape 2000 de ani. Ultima mare renovare s-a intamplat in timpul dinastiei Ming (1368-1644), care a reparat, reconstruit si reconstituit o mare parte a zidului si a adaugat noi sectiuni, unele dintre ele paralele cu vechiul zid, pe doua sau trei randuri. La inceput, zidul era facut in principal din pamant, frunze, paie si noroi. Nu cu mult dupa inceperea constructiei, s-a trecut la piatra, caramizi si blocuri de granit, iar in timpul dinastiei Ming turnurile au devenit structuri elaborate, chiar ornamentate. In total, 180 de milioane de metri cubi de pamant si 60 milioane de metri cubi de caramida au contribuit la constructia zidului. Se spune ca aceste cantitati sunt suficiente pentru realizarea unui zid cu o latime de un metru si o inaltime de 5 m in jurul Pamantului, la Ecuator. Cand s-a trecut la piatra si caramida, a fost nevoie de inca si mai multa munca si efort pentru a ridica si transporta aceste materiale cu o greutate mare. Forta de munca a fost in special asigurata de 300.000 prizonieri, fermieri si persoane in dizgratia imparatului. Se spune ca, pentru fiecare bloc asezat, un muncitor si-a pierdut viata. Noi orase s-au format de-a lungul zidului, pentru a adaposti si a hrani muncitorii si s-a dezvoltat chiar si o industrie a… transporturilor, multi chinezi fiind angajati sa transporte materialele de constructie sau alimentele destinate muncitorilor. Taxele au crescut pentru a acoperi costurile necesare.
Cine „mananca“ Zidul Chinezesc?
Conform unor surse chineze, in prezent nu mai sunt in picioare decat 2.500 km din proiectul initial, zidul continuand sa se degradeze o data cu trecerea timpului si… a turistilor. Zona de zid de la Mutianyu, accesibila cu masina, de la Beijing, a fost reconstruita secolul trecut cu ajutorul companiei germane Henkel si arata la „patru ace“, ca o constructie absolut noua. Aici, totul e comercial si putin fals, ca in orice zona cu aflux imens de turisti. Aceeasi poveste se intampla si la Badalingh, aproape de Beijing. Platformele de piatra sunt lustruite de pasii miliardelor de oameni, care au lasat, si aici, diverse „amprente“ ale „civilizatiei“, scrijelite in piatra zidului: „Gica a urcat pe Zidul Chinezesc“…
In afara de „interventia prietenoasa“ a turistilor „bine intentionati“, concertele rock nu produc doar vibratii daunatoare, dar atrag tot felul de manifestari din partea fanilor, unii imbibati cu alcool si droguri, care merg de la utilizarea zidului ca toaleta publica pana la acte de vandalism. Apoi, sectiuni din zid au fost demolate pentru a face loc unor proiecte de infrastructura sau imobiliare, iar, neoficial, fermierii din zona folosesc piatra din zid pentru a construi acareturi. De asemenea, s-a distrus mult in timpul conflictului chino-japonez din 1931-1945 si, conform cercetarilor si estimarilor, mari portiuni din zid vor cadea prada eroziunii furtunilor in urmatorii 20 de ani. Noua legislatie din China, insa, a inceput sa protejeze zidul, care e parte a patrimoniului UNESCO din 1987, prin amenintarea unor amenzi usturatoare.
Un mit neconfirmat
In 1932, Ripley’s Believe It or Not a lansat ideea ca Zidul Chinezesc poate fi vazut cu ochiul liber de pe Luna, zvon impamantenit atat de puternic, ca este prezent chiar si in unele manuale de geografie sau istorie. Însa mitul e mult mai vechi, prima consemnare aparand prin 1754. Dar este vorba exact despre un mit. Zidul are o latime de cel mult 9 m si are o culoare apropiata de cea a terenului inconjurator. Conform cercetarilor optice, pentru a vedea Zidul de pe luna, e necesara o vedere de vreo 17.000 ori mai buna decat cea normala. Daca esti capabil sa vezi zidul de pe Luna, atunci esti capabil sa vezi si majoritatea autostrazilor lumii, unele dintre ele fiind chiar mai late. Ca sa nu mai vorbim de lungime. Cat despre orbita Pamantului, se pare ca nu exista nici o confirmare din partea astronautilor ca ar fi putut sa se vada cu ochiul liber. Cu un telescop sau cu o camera digitala… e alta poveste.
Raluca MIHAILESCU
