IFPTR: REȚETA PENTRU A SCĂPA DE AMENZI (II): Filmul arimării

Așa cum afirmam în numărul trecut al revistei, arimarea nu este o simplă provocare, ci o sarcină de maximă responsabilitate, a cărei onorare conformă reclamă asumarea conștientă a răspunderii din partea fiecărui șofer, și nu numai. După ce am abordat o serie de elemente concrete privind acest segment, extrem de important în organizarea transportului în siguranță, revenim pentru a derula filmul arimării.

Iată ce capitole trebuie să urmăm, potrivit discuției purtate cu specialiștii IFPTR.

  1. La capitolul pregătirea în vederea preluării încărcăturii, trebuie realizate mai multe lucruri.

O atenție specială trebuie acordată curățării platformei de încărcare și verificării stării tehnice a punctelor de arimare.

Atenție și la mijloacele de arimare utilizate! Acestea trebuie să fie conforme – ceea ce înseamnă: să nu aibă rupturi, deteriorări și (foarte important) să fie omologate și certificate ca atare, respectiv să aibă etichete.

Constatarea utilizării unei chingi fără etichetă poate atrage după sine aplicarea unei amenzi de 70 de euro în Germania și 4.000 de lei în România.

  1. În privința recepționării/verificării, așezării și repartizării coletelor,

este recomandabil ca șoferul să verifice atât cantitățile, cât și conformitatea stării ambalajelor și supra-ambalajelor.

Orice eventuale constatări de neconformitate sau suspiciuni de deteriorare sau de integritate vor trebui sesizate de către șofer și, în caz că nu se pot remedia, situația va trebui consemnată ca atare în CMR.

Cu siguranță, miza reprezentativă a operațiunilor ce țin de așezarea și repartizarea corespunzătoare a coletelor este, printre altele, încadrarea în sarcinile maxime admise pe axe, conform reglementărilor în vigoare.

Deși sunt 2 repere de judecată la îndemâna oricui (poziționarea corectă a centrului de greutate imaginar al încărcăturii și distanța dintre ultimul colet încărcat față de ușile de închidere ale platformei de încărcare), abordarea operațională a realizării acestor sarcini se poate face doar în cadrul unei instruiri dedicate sau a unui training aplicat.

Este important de precizat, și în această privință, că, de fiecare dată când șoferul este pus în imposibilitatea de a participa la operațiunile de încărcare, este esențial ca să consemneze acest lucru în CMR.

  1. Referitor la fixarea încărcăturii, ar fi de reținut faptul că obiectivul urmărit nu este ca marfa să nu se miște deloc pe platformă, ci doar ideea ca mișcările acesteia să fie controlate, respectiv limitate, prin aplicarea unui sistem de arimare adecvat.

Important este ca, prin fixarea încărcăturii, să menținem încărcătura pe platformă pe tot parcursul efectuării cursei, cu evitarea riscului deteriorării acesteia, respectiv a mărfurilor/coletelor transportate.

Este definitorie și recunoașterea că aplicarea unui sistem de arimare adecvat nu înseamnă neapărat sau exclusiv aplicarea unor chingi, și nici nu se rezolvă prin aplicarea a unui număr cât mai mare de chingi!

Atât proiectarea, cât și realizarea sistemului de arimare se raportează la optimizarea acestuia în mod raportat la un număr de 4 moduri de arimare posibile sau pretabile – în funcție de specificul încărcăturii, vizând minimizarea numărului de mijloace de arimare și, implicit, atât a efortului aferent, cât și a timpului necesar de afectat acestor operațiuni.

Atenție! Compactarea coletelor și blocarea acestora sunt operațiuni esențiale.

În plus, poate apărea și segmentarea, însă această sarcină/problemă apare ca atare doar în cazul caroseriilor cu o portanță mai mică (tip L). Modul în care se realizează aceste proceduri ar fi recomandabil să fie unul dintre obiectivele urmărite în cadrul unei instruiri dedicate.

Cele 12 sarcini necesare de onorat la arimarea încărcăturii

Ar fi un câștig pentru toată lumea dacă fiecare firmă de transport ar dispune de un „inventar” personalizat al sarcinilor legate de arimare, care să fie oficializat și însușit de către cei care trebuie să-și asume această obligație. Astfel, șoferii ar avea la dispoziție lista completă a sarcinilor specifice, care ar putea fi un ghid operațional pentru ei în onorarea conformă a obligațiilor de arimare.

Cele 12 sarcini de avut în vedere în acest sens, sunt următoarele:

  1. pregătirea platformei de încărcare
  2. verificarea și pregătirea mijloacelor de arimare
  3. verificarea și recepționarea documentelor/coletelor/încărcăturii
  4. încărcare/repartizare (consemnare celor constate în CMR, dacă este cazul – raportat la operațiunile specifice sarcinilor cu nr. 3/4)
  5. segmentare (cu atenție deosebită în cazul caroseriilor tip L)
  6. compactare
  7. blocare
  8. fixarea coletelor/încărcăturii (consemnare în CMR, dacă este cazul)
  9. protejarea încărcăturii (consemnare în CMR, dacă este cazul)
  10. refacerea tensionării chingilor/lanțurilor folosite la realizarea arimării (după primii 5-15 km parcurși)
  11. verificări periodice și refacerea cazuală a tensionării chingilor pe parcursul efectuării deplasării
  12. evaluarea sistemului de arimare, la descărcare.

Arimarea nu se rezolvă aplicând cât mai multe chingi 

În ceea ce privește stabilirea numărului de chingi necesare de aplicat, sunt trei niveluri de conformitate raționale – ca referințe de apreciere/determinare. În acest sens, putem vorbi de un număr minim, sau de un număr suficient, sau de un număr conform de chingi. Dacă numărul minim de chingi se raportează doar la evitarea amenzilor, un număr suficient de chingi vizează inclusiv evitarea alunecărilor necontrolate și/sau a răsturnării coletelor transportate. Realizarea unui sistem de arimare cu aplicarea un număr conform de chingi, este opțiunea care garantează atât evitarea degradării coletelor/mărfurilor, cât și a platformei de încărcare.

Indiferent la care dintre acestea ne-am raporta, esențial este ca arimarea să se realizeze ca atare, fiindcă toate cele trei referințe satisfac, în fapt, exigențele ce țin de securizarea deplasării, cel puțin din punct de vedere al eliminării predictibile a potențialelor riscuri sau pericole.

Oricum ar fi, conducătorii auto sunt cei care sunt în măsură și trebuie să își asume responsabilitatea, inclusiv în această privință.

„În mod evident, aprofundarea procedurală și operațională a raționamentelor care stau la baza alegerii soluției optime, inclusiv în privința judecății numărului minim de chingi – raportat la cele trei opțiuni fezabile, se poate dezvolta numai în cadrul unui training dedicat/personalizat. În cazul unei încărcături inedite, nemaiîntâlnite, eventual cu anumite particularități aparte, o bună parte respectabilă a operatorilor caută să apeleze la IFPTR, pentru a beneficia de recomandări calificate în privința modului corect în care trebuie făcută arimarea. În mod evident, există și practica de a apela la IFPTR doar după incident, ocazii cu care iau act de cum ar fi fost bine să se procedeze în speța respectivă, pentru a putea evita pe viitor neplăcerile cauzate de arimarea necorespunzătoare a încărcăturilor respective”, au mai arătat specialiștii IFPTR.

Indiferent de situație și de împrejurări, singurul mod incontestabil de evaluare corectă a conformități arimării realizate este imaginea, respectiv poziționarea coletelor/mărfurilor după efectuarea transportului.

Concluzia este una simplă. Cu siguranță, este bine să învățăm și din greșelile proprii, însă ar fi de preferat să încercăm învățăm cât mai mult din greșelile altora, pentru a deveni competenți.

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.