La fel ca majoritatea oamenilor ce traiesc in vremurile noastre, aloc un timp semnificativ schimbarilor repetate ale posturilor TV, in cautarea unui program care sa ma faca sa opresc apasarea aproape instinctiva a butoanelor telecomenzii. Si, nu de putine ori, se intampla ca „salvarea“ sa vina din partea programelor dedicate vietii animalelor si plantelor.
O astfel de emisiune mi-a atras atentia, facandu-ma sa ma gandesc la ea multa vreme (lucru rar pentru emisiunile TV). Se pare ca pe o insula tropicala, cu o clima foarte prielnica vietii plantelor, au ajuns accidental (pe corabiile exploratorilor aflati in cautare de bogatii si glorie) niste specii provenind din zone aride, cu clima secetoasa. Interesant este faptul ca noile plante s-au adaptat fulgerator la conditiile de pe insula si, mai mult decat atat, au inceput sa se dezvolte rapid, punand in pericol vegetatia traditionala a insulei. Plante de o frumusete exotica, cu flori viu colorate, ce raspandesc parfumuri ametitoare, au fost sufocate de catre intrusii mai putin eleganti, dar cu un instinct de supravietuire bine dezvoltat si o putere de adaptare impresionanta – calitati dezvoltate in tinuturile de unde proveneau.
Poate nu suna prea bine, dar natura a demonstrat, in repetate randuri, un adevar care se aplica inclusiv oamenilor – faptul ca este usor sa te obisnuiesti cu binele, insa greutatile sunt cele care ne fac mai puternici. Astazi, transporturile traverseaza una dintre cele mai dificile perioade din istoria post-decembrista si, daca ar fi sa ascultam vocile pesimiste, un numar semnificativ de firme sunt in pragul falimentului. Este posibil sa auzim in urmatoarea perioada despre transportatori nevoiti sa-si intrerupa activitatea, printre ei s-ar putea afla si cateva nume cunoscute, insa cauza trebuie cautata mai degraba in capcana reprezentata de mirajul castigurilor fabuloase prin investitii imobiliare, decat in activitatea de transport propriu-zisa.
Cifrele arata dezastruos – cererea de transport a scazut drastic, accesul la credite este ingradit, iar creantele, in multe cazuri, nu mai pot fi recuperate – insa istoria recenta ma face sa cred in transportatori.
„Seceta“ de CEMT-uri ii facea pe multi sa nu dea prea multe sanse transporturilor romanesti in anii de dinaintea integrarii, atunci cand profiturile firmelor erau impartite intre innoirea flotei si asigurarea „banilor negri“ pentru procurarea acestor licente, fara de care nu se putea face transport international catre UE. În urma cresterii rapide a pretului motorinei in 2008, au aparut voci care sugerau un faliment in masa in randul transportatorilor. Îngrijorare a starnit si intrarea intr-o concurenta directa cu transportatorii straini. Sunt cateva dintre numeroasele probleme infruntate in ultimii ani de transportatori.
Firmele romanesti au mers, insa, mai departe si sunt convins ca o vor face si de acum inainte. Perioada de dupa aderarea la UE, aparitia crizei economice au facut ca transportul romanesc sa se desfasoare in continuare pe un teren „arid“ – dar este mediul in care s-au dezvoltat si inainte, iar viitorul nu poate fi decat mai bun. Criza nu va distruge transportul romanesc, ci dimpotriva, la finalul ei, vom avea firme mai puternice.
Radu BORCESCU
