Necunoașterea și neatenția pot provoca pierderi importante. Care sunt drepturile și obligațiile transportatorilor? Cum trebuie să acționeze în diferite situații?
Sunt întrebări la care vom oferi răspuns într-o serie de articole realizate în colaborare cu Alin Dicu, Branch Manager Asko Assekuranz – International Insurance Broker.
În primul articol, vom puncta și parcurge răspunderea cărăușului din contractul de transport.
Domeniul de aplicare CMR
Convenția CMR se aplică, în mod obligatoriu, transportului internațional de mărfuri cu vehicule rutiere (autocamioane, cap tractor, semiremorci etc.), întotdeauna, pentru contracte de transport cu titlu oneros și când locul primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberare, așa cum sunt indicate în contract, sunt situate în două țări diferite, din care cel puțin una este țară semnatară a Convenției CMR.
Trebuie menționat faptul că prevederile Convenției CMR nu se aplică în următoarele cazuri: transporturilor conform convențiilor poștale internaționale; transporturilor funerare; transporturile de strămutare; transport național.
Răspunderea transportatorului
Răspunderea transportatorului presupune întotdeauna existența culpei, fără vinovația transportatorului nu putem vorbi despre răspundere, în consecință pretențiile reclamantului sunt nule.
Răspunderea se referă la pierderi și deteriorări produse, exclusiv din culpa transportatorului, între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia (răspundere de custodie) și/sau depășirea termenului de livrare.
Valoarea mărfii este determinată la momentul și locul preluării pentru transport.
Reclamația trebuie să fie suficient întemeiată (bazată pe probe) și în formă scrisă, în cazul daunelor ascunse.
Termene de decădere
Termenele de decădere din dreptul de a pretinde despăgubire de la transportator sunt după cum urmează:
- Daune aparente (observate la descărcare) – cu notificare imediată, la livrare, mențiuni pe CMR.
- Daune ascunse (nu sunt vizibile la momentul descărcării) – cu notificare în maximum 7 zile.
- Depășirea termenului de livrare – cu notificare în 21 zile.
Consecințe: În cazul în care reclamantul emite solicitarea de despăgubire cu întârziere față de termenele stipulate în lege, decade din dreptul de a emite pretenții catre transportator.
Perioadă de prescripție
Perioada de prescripție este, de principiu, 1 an.
Dacă este vorba de intenție, sau din neglijență gravă (art. 29 CMR), perioada de prescripție se prelungește la 3 ani.
Începutul perioadei de prescripție este data eliberării mărfii, în caz de pierdere parțială, deteriorare sau întârziere la livrare.
În cazul pierderii totale: a) 30 de zile după expirarea termenului de livrare; b) 60 de zile de la primirea mărfii de către transportator, dacă nu a fost convenit niciun termen de livrare.
Suspendarea perioadei de prescripție are loc: prin reclamație scrisă către operatorul de transport; până când operatorul de transport respinge reclamația în formă scrisă și returnează documentele prin care a fost notificat.
Limitarea răspunderii
În ceea ce privește daunele provocate bunurilor, se poate ajunge la un maxim de 8,33 DST/kg (aproximativ 10,50 EUR), raportat la greutatea brută a mărfurilor deteriorate sau a mărfurilor lipsă.
Răspunderea pentru depășirea termenului de livrare nu poate depăși valoarea facturii de transport.
Suplimentar, se restituie expres taxele vamale și alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului mărfii. Alte daune interese pentru pierdere nu sunt datorate!
Eliminarea limitării răspunderii poate apărea în caz de neglijență majoră și/sau culpă gravă.
Exonerarea răspunderii
Exonerarea de răspundere apare în caz de: ambalaj defectuos sau lipsa acestuia; stivuirea, încărcarea / descărcarea defectuoasă de către expeditor / destinatar; deformări / deteriorări ale mărfurilor transportate, datorită înseși naturii lor (ex.: rugină, deformări datorate diferențelor de temperatură etc.); eveniment imposibil de evitat sau consecinte pe care transportatorul nu le putea preveni.
Transportatorul nu poate invoca defecțiunea vehiculului pe care-l utilizează!
În plus, conform principiului de drept „nemo censetur ignorare legem”, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, în consecință atât reclamantul cât și transportatorul nu pot invoca acest fapt.
Pentru a pune în discuție o despăgubire, transportatorul trebuie să fie în primul rând responsabil de evenimentul produs și, în continuare, solicitarea de despăgubire să fie probată de către reclamant.
Jurisprudența internațională
Iată un caz real, rezolvat anul trecut în instanță, în Austria.
Transportatorul A a fost contractat de firma B, pentru transportul unui transformator. Conducătorul camionului s-a deplasat la firma C pentru încărcarea transformatorului, iar angajații firmei C au încărcat camionul și au utilizat lemne de podea vechi, putrezite.
Conducătorul camionului a observat încărcarea, după care a asigurat transformatorul cu 6 chingi. După ce s-au parcurs 23 km, transformatorul a început „să se balanseze” pe suprafața de încărcare, pentru că s-au folosit lemne de podea de înălțimi diferite și putrezite.
Prin balansare, transformatorul a căzut în lateralul camionului, pe stradă – dauna totală este de 23.399,36 euro. Verdict – transportatorul este exonerat de răspundere, deoarece încărcarea deficitară a condus la apariția daunei, iar încărcarea / ambalarea intră în sarcina expeditorului!
La locul de încărcare, șoferul este obligat să menționeze daunele aparente ale mărfurilor, însă, pentru modalitatea de încărcare efectuată de expeditor, șoferul / transportatorul nu poate avea nicio răspundere.
Conform art. 17 alin. 4 lit. C CMR, transportatorul este exonerat de răspundere dacă dauna a fost generată din cauza încărcării, ambalajului, stivuirea deficitară.
Bunurile trebuie să fie în așa fel încărcate, ambalate și aranjate în semiremorcă, încât marfa să nu se deplaseze în timpul transportului efectuat în condiții normale. Aici se includ, printre altele, și frânarea bruscă, manevre de evitare a eventualelor pericole etc.
Consecință juridică: Transportatorul nu trebuie să plătească daune, nu este responsabil.
Sunt numeroase situații litigioase cu care s-au confruntat companiile de transport și încă nu au înțeles dacă într-adevăr au fost de vină sau nu pentru producerea prejudiciului și, dacă au fost de vină, de ce nu au fost despăgubiți de către asigurarea CMR.
Vă invităm să trimiteți pe adresa de email a redacției (redacție@ziuacargo.ro), situații cu exemple clare, pentru a vă putea răspunde în numerele viitoare.
Transportatorul nu are obligația de a da curs pretenției de despăgubire, atunci când cererea reclamantului nu este întemeiată și nu există materiale probante care să o susțină.
Alin Dicu
Branch Manager Asko International Insurance Broker
alin.dicu@asko24.com
