Ca si alte segmente din societatea romaneasca, transporturile au luat aspectul unei table de sah, pe care mai multi jucatori isi disputa suprematia. Si, ca de obicei, legislatia este arma principala a confruntarii. O lecturare atenta a amendamentelor propuse la OUG 109/2005 arata ca principala atentie a fost concentrata asupra Autoritatii Rutiere Romane, o institutie care ar fi destructurata daca amendamentele ar fi votate in actuala forma. Am discutat cu directorul general al ARR, Florian Melus Coman, despre motivele care stau in spatele acestei presiuni exercitate asupra Autoritatii Rutiere. Miza in acest joc este, fara indoiala, reprezentata de cele doua atributii principale ale ARR – controlul si licentierea.
Ziua Cargo: Ce impresie v-au creat amendamentele propuse la OUG 109/2005?
Florian Melus Coman: Amendamentele propuse la OUG 109/2005 le percep ca pe un atac la accesul la profesia de transportator. In loc sa promovam libera concurenta, un cadru concurential loial si legal si chestiuni legate de siguranta circulatiei si protectia mediului, se incearca prin aceste amendamente aruncarea pietei in haos. Un exemplu in acest sens este depersonalizarea copiei conforme.
Banuiti existenta unor interese nelegitime care stau in spatele presiunilor exercitate asupra ARR?
Autofinantarea ARR este asigurata prin incasarile legate de eliberarea documentelor privind licentierea activitatii de transport. Tarifele sunt aprobate prin ordin de ministru si au fost corelate cu rata inflatiei. Prin amendamente, se incearca slabirea capacitatii de autofinantare a Autoritatii Rutiere si, in plus, indepartarea de la ARR a controlului. Dar, cum poti executa controlul de stat cu persoane detasate, asa cum se doreste prin amendamente? In plus, activitatea de control ar intra intr-o zona consumatoare de bani de la bugetul statului, intr-o perioada in care acest consum de bani ar trebui limitat drastic. De asemenea, atingerea unui nivel in care autofinantarea ARR sa nu mai poata fi asigurata ar duce la imposibilitatea de a exercita activitatile prevazute prin hotararea de guvern de infiintare a ARR. Consider ca rolul de arbitru al pietei trebuie sa fie jucat de catre o autoritate autofinantata a statului, iar ARR are toate atributiile organismelor similare din alte tari ale UE si face parte din toate organismele europene de profil. Infiintarea, organizarea, calificarea personalului pentru un nou organism de control ar duce la o perioada lunga, in care practic nimeni nu va mai exercita controlul. Sa fie acesta scopul amendamentelor? In ceea ce priveste activitatea de licentiere, mi se pare evident faptul ca aceasta se doreste a fi preluata de catre societatea civila si aducatoare de venituri pentru societatea civila, dar un asemenea model nu este aplicabil in Romania in acest moment.
Exista o legatura intre presiunile actuale si activitatea ARR din ultima perioada?
Toate acestea vin dupa o perioada in care activitatea ARR a crescut foarte mult fata de ultimii ani. A crescut numarul controalelor, numarul masinilor oprite si, implicit, al sanctiunilor. Foarte mult a crescut numarul de cantariri, de la 3% la 50% vehicule cantarite din totalul celor oprite. Acestea sunt aspecte care ne multumesc pe unii… In Romania, contraventiile pe cantariri se situeaza la 10-11% din total contraventii, iar in celelalte tari membre ale CE nu depasesc 2%. De cele mai multe ori, aceste masini supraincarcate nu respecta nici conditiile de plata si de angajare. Vorbim de un cumul de contraventii si, uneori, ajungem chiar la infractiuni. Am realizat controale la nivel national pe arterele rutiere principale (toti inspectorii au iesit la control in acelasi timp in toata tara), am realizat controale sambata si duminica, lucru care nu se mai intampla sau se facea doar la punct fix. De asemenea, vom incepe un control foarte mare privind respectarea conditiilor de mentinere a licentelor de traseu la transportul de calatori (in special procentajul de executare a curselor ridica probleme). Amendamentele par o incercare de a tempera elanul nostru, dar acest lucru nu se va intampla.
De-a lungul timpului, s-a vorbit despre coruptia existenta in cadrul ARR. Ati urmarit reclamatiile lansate in aceasta privinta?
In mai multe intalniri cu reprezentanti ai patronatelor, am cerut elemente concrete in acest sens, dar nu s-a depasit nivelul afirmatiilor generale. Am desfasurat investigatii in interiorul ARR si au fost cercetari disciplinare numeroase si, in plus, am facut un control de fond la toate agentiile. Sa nu se creada ca nu suntem constienti de propriile „uscaturi“, insa trebuie sa gasim modalitati de a scapa de ele in conformitate cu legea. Am mostenit o serie de sefi de agentii, care, culmea, mai si castiga procesele impotriva ARR, care au firme de transport, scoli de soferi sau ateliere de reparat si montat tahografe. Ar trebui sa ii dam afara, dar cum? Am realizat o modificare la contractul colectiv de munca in 2009, dar chiar si asa sunt cazuri cum ar fi cel dintr-un judet din Sudul tarii, unde onorata instanta a decis ca detinerea firmei de transport nu este in compatibila cu calitatea de angajat ARR. Oricum, toate aceste cazuri au fost tratate prompt prin serviciul de monitorizare si control si sunt situatii in care au fost facute concedieri. Astfel, acolo unde instanta decide altfel, verificam cu mare atentie activitatea profesionala, insa trebuie sa respectam etapele procedurale (avertisment, a doua sanctiune, concediere). Acesta nu este un fenomen raspandit, ci mai degraba unul local, format in diferite zone. Campania de autocuratare a ARR este in plina derulare si am descoperit si alte situatii anormale. De exemplu, avem centre de formare profesionala, unde activitatea este sustinuta de sotiile unor sefi de agentii ARR. De asemenea, s-au facut afirmatii privind faptul ca activi tatea de control raspunde comenzilor politice, dar, daca exista abuzuri, acestea ar trebui sa fie semnalate, iar noi vom lua masurile necesare in urma sesizarilor primite.
A devenit ARR o institutie cu care se comunica mai greu?
Doamna ministru ne-a atras atentia asupra modului in care se desfasurau lucrurile in trecut, asupra prieteniilor nefaste dintre unii operatori de transport si inspectori ARR, cerandu-ne sa avem toleranta zero fata de aceste fenomene. Nu de putine ori, anumiti transportatori puteau fi vazuti in sediul central al ARR plimbandu-se ca la ei acasa. Acest obicei a fost curmat brusc, iar operatorii de transport vin numai in zilele si conform programului de audiente. Aceas ta schimbare a fost interpretata ca o masura punitiva, dar nu se poate proceda altfel atunci cand impui un comportament corect si echidistant. Dupa aceasta decizie, au inceput si presiunile exercitate asupra ARR.
Ce credeti ca se va intampla in continuare cu amendamentele la OUG 109/2005?
Periodic, se reiau discutiile privitoare la organismul unic de control. Dar, in timp ce atributiile ARR au fost intregite, si cele ale Politiei Rutiere au crescut si capata noi valente care se suprapun si pe transporturi. Ideea ca va exista un control unic exercitat de catre un singur organism este falsa. Si colegii de la Politia Rutiera vor putea face acelasi lucru ca si inspectorii unui asa zis organism de control unic. In aceste conditii, argumentul patronatelor, acela ca transportatorii isi doresc sa fie opriti de un singur organism de control, nu ar trebui sa fie considerat suficient de catre parlamentari. Mai ales ca activitatea de control nu se realizeaza doar in trafic, ci presupune si controale la sediul firmelor, la scoli de soferi, la autogari, case de expeditii. Nimeni nu aminteste de aceasta latura a controlului, care nu este la vedere. Oricum, cred ca lucrurile se vor reaseza pe calea lor fireasca, iar aceasta este reprezentata de respectarea regulamentelor europene. Deocamdata, discutam de propuneri de modificare la un act normativ si, asa cum au aparut schimbari de forma in ultimele saptamani, este posibil ca acest proces sa continue, iar noi vom avea puncte de vedere argu mentate pentru fiecare amendament, inclusiv in ceea ce priveste impactul economico-social.
„Exista interese directe financiare in a muta activitatea de licentiere catre societatea civila. In plus, exista o relatie directa de cauzalitate intre imbunatatirea actului de control al ARR si presiunile care au aparut in ultima vreme la adresa Autoritatii Rutiere.“
„In ceea ce priveste efectuarea controlului, de cand am primit mandatul de director general al ARR, nu am primit nici o comanda directionata si nici eu, la randul meu, nu am ordonat asa ceva.“
Radu BORCESCU
