„Liderul vizionar trebuie să solicite loialitate cu prudență; a insista pe loialitatea oarbă e ca un cult și e periculos” – Olan Hendrix
Odată cu accentuarea crizei de șoferi, a reapărut și problema loialității șoferilor față de firmă. Nu putem să concurăm cu firmele de afară care au cu ce să atragă șoferii, se plâng de multe ori transportatorii. Aceștia sunt convinși că loialitatea se cumpără cu un salariu mare sau se impune prin semnarea de contracte. Șoferii, la rândul lor, consideră loialitatea față de firmă ca un semn de slăbiciune, nicidecum o calitate sau o dovadă de caracter.
Indiferent de ce cred unii sau alții, succesul pe termen lung al oricărei firme de transport depinde și de calitatea și loialitatea angajaților. Studiile arată că atitudinea angajaților în ceea ce privește angajamentul și loialitatea determină performanța pe piață a firmei. Loialitatea, conform definiției oferite de dicționar, semnifică devotamentul, sentimentul de atașament al unui individ pentru un obiect, persoană, grup de persoane, un ideal, o datorie, o obligație sau o cauză. Astăzi, când schimbările în domeniul transporturilor, atât în plan național, cât și internațional, sunt la ordinea zilei, când criza de șoferi produce efecte atât în planul economic, cât și al competenței, mai reprezintă loialitatea un factor important, atât pentru transportatori cât și pentru șoferi?
În cazul loialității față de firma de transport – indiferent de specificul acesteia, marfă sau persoane – imaginea despre aceasta este, de obicei, diferită pentru șofer și companie. În timp ce unii patroni sunt convinși că loialitatea conducătorilor auto este redusă, din cauza „tentațiilor” din exterior, șoferii cred că, dacă manifestă loialitate față de firmă, pot deveni vulnerabili, manipulați, considerați „fraieri”.
De fapt, și patronii, și șoferii vor doar loialitate din partea celorlalți. Ei văd, adeseori, loialitatea ca pe o stradă cu un singur sens, care duce de la ceilalți către ei. Problema e că loialitatea nu este niciodată o stradă cu un singur sens. Oamenii nu sunt loiali așa, din principiu. Loialitatea e un fenomen emoțional și ea se câștigă cu efort.
Ce trebuie să facem, cum acționăm pentru a avea șoferi loiali?
În primul rând, nu uitați că loialitatea nu este generată de lucrurile standard, normale. Nu veți avea șoferi loiali doar pentru că le oferiți un salariu bun. Loialitatea e mult mai profundă, vorbește despre valori personale și aspirații și despre împlinirea personală în cadrul companiei. Cu alte cuvinte, ceea ce generează loialitate e excepția, faptul că șoferul este văzut și apreciat ca persoană, că interesul patronului pentru el este cel puțin egal cu interesul care i se cere pentru firmă. Loialitatea, motivarea, implicarea șoferului se câștigă prin reciprocitate. Dacă vreți să aveți șoferi loiali, la rândul dumneavoastră, în calitate de patroni, manifestați loialitate față de șoferi. Creați un mediu de lucru aliniat la valorile fundamentale umane, bazat pe respect, reciprocitate, integritate și echitate. Faceți în așa fel încât conducătorul auto să simtă că este „văzut și apreciat“.
Loialitatea la locul de muncă este dependentă și de vârstă. Tinerii șoferi au un nivel mai redus de implicare în plan profesional, cât și la locul de muncă, urmarea acestor atitudini fiind trecerea rapidă de la o firmă la alta. Șoferii trecuți de o anumită vârstă nu își mai schimbă prea ușor locul de muncă. Ei par fideli, dar uneori păcătuiesc printr-un oarecare dezinteres, o blazare care poate atrage scăderea randamentului.
Nu trebuie sa neglijăm faptul că oamenii loiali cu adevărat sunt provocatori, dau, dar și cer, vor să schimbe lucrurile și le pasă, sunt incomozi și nu acceptă situații inechitabile sau dezechilibrate.
În final, o ultimă remarcă: șoferii sunt loiali companiei pentru care lucrează în funcție de percepția pe care o au despre loialitatea companiei față de ei.
Psiholog pr. Cristian SANDU
Cabinet de psihologie autorizat
E-mail: psih.cristian.sandu@gmail.com
Tel.: 0751 364 575
