Se poate realiza schimbul de generații fără tulburări majore în activitatea unei companii? Onci Eurotrans ’96 a găsit răspunsul – atât de simplu, atât de firesc – o familie unită.
Activitatea de transport rutier s-a dezvoltat, în cele mai multe cazuri, sub forma unor afaceri de familie, dar, chiar și așa, puține firme au reușit să păstreze acest caracter în aceeași măsură ca Onci Eurotrans ’96, una dintre puținele companii în care schimbul de generații are loc lent, fără tulburări notabile. Activitatea la firmă reprezintă o prelungire firească a vieții de familie, părinții și copiii unindu-și energiile pentru succesul afacerii.
Asta nu înseamnă că nu apar neînțelegeri, sau viziunea legată de viitorul companiei este perfect conturată, însă, probabil, unitatea din familie este cea care face ca toate părerile să fie ascultate și, în locul unei voințe unice, care să decidă totul, sunt patru – soții Oncică, fondatorii companiei, care continuă să joace un rol important în administrarea acesteia, și copiii, Victor și Adriana, complet implicați în operațiunile de zi cu zi ale firmei.
„Eu nu am condus firma cu o mână de fier. Sunt un om ca toți oamenii, iar succesul în afacere este asigurat de o împărțire corectă a atribuțiilor”, a arătat Ion Oncică, administrator Onci Eurotrans ’96.
Oamenii pe primul loc
Puțini angajați au plecat de la firmă de-a lungul timpului, iar acest lucru se datorează atmosferei în care se lucrează și, mai ales, respectului pentru fiecare. În plus, acesta este unul dintre principalele aspecte pe care se pune accent odată cu schimbarea generației.
„Primul lucru pe care trebuie să îl învețe generația tânără este respectul pentru șoferi. Dacă nu le vorbești frumos și nu îi respecți, nu poți avea succes. Dacă ești șef și brută și te comporți urât cu ei și îi jignești, nu mai rămâne niciunul la firmă”, a comentat Ion Oncică.
Bineînțeles, la capitolul „respect” intră și plata la timp a salariilor.
„Toate salariile sunt plătite la zi. Noi nu avem un caiet în care să scriem datoriile pe care le avem către șoferi. Sunt multe firme care s-au dezvoltat și au crescut parcul auto, amânând plata către șoferi, dar la noi nu se întâmplă așa ceva”, a spus administratorul firmei.
Astfel, în această perioadă în care deficitul de șoferi creează mari probleme transportatorilor, Onci Eurotrans ’96 are toate mașinile acoperite. Însă, chiar și așa, este dificil să găsești echilibrul care să asigure stabilitate și compromisuri trebuie făcute uneori, sau, așa cum subliniază Ion Oncică, „dacă nu închizi un ochi din când în când, pierzi mai mult.”
Experiență de peste 20 de ani
Onci Eurotrans ’96 a fost înființată în 1992, însă activitatea de transport a început în 1995, odată cu achiziționarea primelor două camioane second-hand.
Începând cu 1997, în fiecare an au fost achiziționate unul sau două camioane noi, până în 2008. Ritmul de achiziție și nevoia de a investi în autovehicule noi au fost strict legate de sistemul de acordare a autorizațiilor CEMT pentru transportul internațional. Apoi a venit criza, iar investițiile au fost reluate abia în anul 2013.
„Am trecut greu peste criză, însă am plătit toate ratele și am dus contractele de leasing până la capăt. Am reușit, pentru că nu ne-am întins mai mult decât ne este plapuma. Dacă te arunci să investești toți banii pe care îi ai la un moment dat, riști să nu mai poți face față costurilor curente”, a declarat Ion Oncică.
În 2013, compania a realizat propriul service, iar, din 2014, a reînceput achiziția de camioane noi. Astăzi, Onci Eurotrans ’96 are un parc de 18 camioane, 7 fiind achiziționate după 2014, iar activitatea este împărțită pe mai multe linii, care contribuie la stabilitatea afacerii.
Astfel, 80% din flotă este dedicată transportului intracomunitar, restul efectuând o linie de grupaje Italia-România. Totodată, există și un camion care face exclusiv transport intern. Fără o legătură directă cu propria flotă, a fost înființată și o firmă de expediție.
Ținta companiei este dezvoltarea activității de transport, pentru a ajunge la o flotă de 40 de camioane.
Victor Oncică: „Pe comunitate, primele două luni este în regulă, dar, apoi, este foarte greu să mai vorbești cu șoferii. Îi înțeleg, pentru că și eu am mers în curse. Sunt situații dificile prin care trec, când stai, de exemplu, blocat într-o parcare trei zile, la 40° C și nu știi ce să mai faci, sau, uneori, ești trimis la locuri de încărcare în care accesul camionului este aproape imposibil, sau adresele sunt greșite… De la birou, lucrurile se văd altfel.”
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
