Mai ales in vremuri de criza, dar si in absenta ei, ne-am obisnuit sa asteptam miracole de la autoritati, de la cei care ne conduc, de la soarta sau de la Dumnezeu. Vrem autostrazi, vrem credite, vrem bani, vrem turism, vrem brand de tara, vrem transport civilizat. Dar mai ales, daca se poate, vrem totul de-a gata. Maine, daca nu alaltaieri. Privim in ograda vecinului numai pentru a-i admira cu invidie Mercedesul, telefonul mobil, sau, la scara mai larga, reteaua de autostrazi, sistemul sanitar, salariul mediu pe economie, vacantele in strainatate si curatenia de pe strada.
Iarba e mai verde in Vest, chiar daca legumele si fructele nu au acelasi gust ca acasa. Chiar si mancarea pare mai ieftina, desi o paine costa un euro. Obisnuim sa spunem ca depinde la ce plafon de salariu te raportezi… Si e corect. Dar nici aici, in Vest, nimic nu vine de la sine. Si aici e criza. Si aici isi pierde lumea locul de munca de la o zi la alta. Si aici sunt mai putine camioane pe sosea. Dar aici, am observat, abordarea e usor diferita, inca de la nivel individual. Ok, numai eu nu pot schimba nimic. Dar eu, plus un alt eu, plus inca un eu si inca unul… si tot asa…
in Tara Lalelelor, consumul la produsele olandeze creste, chiar daca e globalizare, chiar daca e criza. La supermarketul din colt, se aduce marfa cu camioane de 20 t, de trei ori pe zi. Inginerii sau economistii disponibilizati se angajeaza ca forta de munca necalificata acolo unde este nevoie. Companiile de transport inlocuiesc trei camioane vechi de cinci ani, cu consumul de rigoare, cu unul sau doua noi, moderne, fiecare consumand cu 5% mai putin.
Lumea renunta tot mai mult la masini pentru deplasarile in interes personal in oras, de la Ca pitala la cele mai mici localitati, folosind mai mult bicicleta, chit ca e electrica. Banii economisiti se duc pe… produse olandeze. Vanzatorii iti zambesc si iti recomanda si solutii alternative, in loc sa iti bage pe gat produse proaste, numai ca sa vanda, sau sa te trateze ca pe ultimul dintre oameni. Pe aici nu se poarta capra vecinului sau asasinarea propriei capre in domeniul comercial sau turistic. Si nici… lasa ca face altul, lasa ca depinde de autoritati, lasa ca… lasa ca…
De la mersul cu bicicleta, la prioritatea in intersectii, la claxoanele de la semafoare, de la aruncatul hartiilor pe jos, la consumul de hartie igienica autohtona, de la ajutorul pe care il oferi azi atelierului de reparatii biciclete din colt, trimitandu-i din clientii tai, pana la publicitatea gratuita pe care o faci orasului tau, pe internet sau direct, oriunde te duci, totul tine de pu terea individului. Lucru pe care ar trebui sa il invatam, ori sa il aplicam mai mult, si noi.
Raluca MIHAILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
Hoogeveen, Olanda
