La data de 13 mai, a intrat in vigoare Legea nr. 62/2011 – Legea dialogului social. Prin noul act normativ, sunt stabilite noi criterii privind reprezentativitatea structurilor patronale, dar si noi atributii ale acestora.
Textul legii este foarte interesant si ar putea aduce o crestere a influentei patronatelor, iar acest lucru se va intampla inclusiv pe fondul unei previzibile concentrari a fortelor. Astfel, sunt prevazute doua tipuri de reprezentativitate: la nivel national si la nivel de sector de activitate.
Despre reprezentativitatea la nivel national, nu are sens sa discutam, fiind practic imposibil de atins de catre o structura patronala a transportatorilor. Conform legii, sunt considerate reprezentative la nivel national, organizatiile patronale care: au statut legal de confederatie patronala; au independenta organizatorica si patrimoniala; au ca membri patroni ai caror unitati cuprind cel putin 7% din angajatii din economia nationala, cu exceptia angajatilor din sectorul bugetar; au structuri teritoriale in cel putin jumatate plus unu din judetele Romaniei, inclusiv in municipiul Bucuresti.
Practic, cei „7% angajati la nivel national“ limiteaza patronatele in transporturi la a putea accesa cel mult reprezentativitatea la nivel de sector de activitate.
Nici aici conditiile nu sunt usor de indeplinit.
Pentru a obtine reprezentativitatea la nivel de sector de activitate, o structura patronala trebuie sa aiba statut legal de federatie patronala si sa aiba ca membri patroni ai caror unitati cuprind cel putin 10% din efectivul angajatilor sectorului de activitate, cu exceptia angajatilor din sectorul bugetar.
10% din totalul angajatilor la nivelul sectorului de transport va fi un lucru extrem de dificil, mai ales daca luam in calcul gradul de faramitare din acest sector – aproximativ 30.000 de firme de transport marfa si persoane, 97% dintre acestea avand sub 20 de vehicule, deci si angajati in consecinta.
Indeplinirea conditiilor de reprezentativitate se constata, prin hotarare, de catre Tribunalul Municipiului Bucuresti, fiind necesare, printre altele, o copie a hotararii judecatoresti definitive si irevocabile de dobandire a personalitatii juridice de federatie, lista unitatilor membre si numarul total de angajati ai acestora, certificat de inspectoratele teritoriale de munca.
Munca si puterea de convingere a reprezentantilor patronatelor vor juca un rol foarte important in perioada urmatoare, dar pentru a indeplini conditiile de reprezentativitate este nevoie de mai mult… Este nevoie ca un numar foarte mare de patroni ai firmelor de transport sa inteleaga ca, fara un patronat puternic, riscurile pe care afacerile lor le vor infrunta in perioada urmatoare vor creste foarte mult.
Anul acesta, vom avea o noua lege a transporturilor. Mai sunt cel mult sase luni, dar inca nu se stie ce va contine noul act normativ. Nu se stie nici macar sub ce forma va aparea – ordonanta de guvern in vacanta parlamentara, amendamente aduse la legea existenta…
Afacerea de transport, la fel ca oricare alta, are nevoie de predictibilitate. De ce cu doar cateva luni inainte de aparitia unei legi se stiu atat de putine lucruri despre ea? Raspunsul este evident – inca se mai negociaza pe anumite aspecte cheie, cum ar fi controlul unic sau modul de atribuire a traseelor nationale de transport calatori.
Pentru a avea un cuvant de spus, transportatorii au o singura sansa – reprezentativitatea. In caz contrar, „surprizele“ vor continua.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
