O excursie pe șoselele patriei, admirând peisajele oferite mama-natură și observând cum se întâmplă lucrurile de fapt prin țară. Acesta a fost lait-motivul acestei excursii, în care am alternat drumurile naționale cu cele județene și cele europene cu autostrada.
Am pornit din Capitală, într-o zi caniculară de joi, aventurându-ne în traficul săptămânii de lucru și reușind cu greu să ieșim din oraș. Traseul nu a fost bătut în cuie, doar creionat „în mare”, plecând de la ideea că, pe parcurs ce vom înainta, ne vom opri spontan la diferitele obiective turistice ieșite în cale.
După ce am izbândit în traversarea Capitalei, spre Afumați, am intrat pe E85/DN2. Celebrul E85 care leagă Bucureștiul de regiunea Moldova, este un drum bun, reabilitat cu ceva ani în urmă, destui, dar care este, în continuare, la un nivel calitativ ridicat. Bineînțeles, faptul că în continuare avem 1,5 benzi pe sens este un minus, dar „să nu-l mâniem pe Dumnezeu”, cum spune românul.
Accident mic, blocaj mare
Până să ajungem la Buzău am întâmpinat primul eveniment neprevăzut. Un accident, minor, dar suficient încât să blocheze, câteva zeci de minute, E85, ne-a făcut să alegem o rută ocolitoare, pe DJ 203, Mihăilești – Cioranca. Acesta a fost primul contact cu realitatea în materie de șosele, atunci când am părăsit asfaltul „european” și am intrat pe un drum de pământ cu pietriș.
Ocolul nu a fost foarte mare, de vreo 8 kilometri, în comparație cu E85, dar drumul de țară ne-a făcut să ne dăm seama repede că timpul pierdut la spălătorie, în aceeași dimineață, a fost în van. Totuși, grație sistemului de navigație Waze, am ieșit primii din coloana ce rămăsese blocată pe E85, ceea ce a însemnat că nu am avut nicio altă mașină în față care să ne umple de praf și să ne facă să nu mai vedem gropile. Cei din spatele nostru însă… nu au avut parte de același noroc.
De la Vulcanii noroioși, la Sfânta Ana
Odată reveniți în DN, am continuat spre centura Buzăului, către localitatea Pâclele Mari, din Subcarpații Buzăului, unde se află rezervația naturală de tip geologic faunistic și floristic Vulcanii Noroioși. La vulcanii de la Pâclele Mari se poate ajunge cu mașina, spre deosebire de Pâclele Mici, unde se ajunge doar „la pas”. Acești mini-vulcani sunt formați datorită erupțiilor de gaze naturale aflate la 3.000 m în pământ, trecute prin solul argilos și combinate apa aflată în pânza freatică.
Am continuat drumul pe DN10 spre Gura Siriului, via Pătârlagele. Peisajul oferit de barajul și lacul Siriu, de-a lungul căruia am parcurs cam 12 kilometri, a smuls primele reacții intense de admirație din partea noastră. Mai departe, am ajuns în Întorsura Buzăului, dar nu ne-a convins de supranumele său de „pol al frigului” din România, la orele prânzului temperatura fiind aproape de 30˚ Celsius.
Următorul punct de oprire avea să fie Lacul Sfânta Ana, cu trecere prin Sfântu Gheorghe și având alături râul Olt.
Petice pentru Mileniul 3
Toate bune și frumoase, până la momentul când am părăsit E578/DN12, la Bixad. Am intrat pe DJ113, cu siguranță cel mai prost drum întâlnit. Acesta a fost asfaltat, cândva, în antichitate, am putea estima, iar de atunci se tot pun petice. Unul mai mare, altul mai mic, șoseaua în sine fiind formată din petice, între ele existând diferențe de decenii cel mai probabil. O adevărată „încântare” pentru articulațiile mașinii și un moment de… gânduri negre din partea noastră la adresa celor responsabili de calitatea drumurilor.
Este impardonabil ca un drum, fie el și județean, care face legătura între un drum național (care întâmplător este și european) și un obiectiv turistic important al țării să fie menținut la nivelul acesta. Au început nostalgiile după drumul de țară dintr-un sătuc aflat în județul Buzău, cel pe care am făcut ocolul în prima parte a zilei.
Șoseaua, deși este un cuvânt nepotrivit pentru acea cale de rulare, are o bifurcație, ce duce către stațiunea Băile Balvanyos, dar am continuat pe DJ113A spre Sfânta Ana. A fost din în ce mai rău. Lucru ciudat pentru un drum aflat în permanență pe listele reparații și reabilitare ale firmelor ce câștigă licitații.
Într-un final, și în urma unei taxe de 10 lei, am ajuns în parcarea aferentă lacului. Chiar pe marginea lacului este un mic magazin, cu un portofoliu de maxim 10 produse, dar cu prețuri de cluburi de fițe. Totuși, n-am venit să ne facem aici cumpărăturile, așa că nu comentăm prea mult acest aspect.
Sfânta Ana, aflat la 946 m altitudine, și întins pe o suprafață de 193 ha, este singurul lac vulcanic din România, fiind așezat pe fundul craterului unui vulcan stins. Am avut parte de o după-amiază însorită, iar peisajul ne-a făcut să uităm cei 18 kilometri parcurși din Bixad până la lac (numai că drumul înapoi ne-a trezit la realitate).
Călătoria a continuat spre Miercurea Ciuc, cu trecere prin Băile Tușnad, dar fără oprire de această dată. Odată ajunși la Miercurea Ciuc, cazarea deja rezervată (în timpul unui popas la Pătârlagele) la o pensiune agroturistică din zonă, planul pentru această primă etapă a excursiei pe meleaguri românești a fost îndeplinit. Vom continua drumul și povestirea în numărul următor.
Alexandru STOIAN
alexandru.stoian@ziuacargo.ro
