Am citit zilele trecute mai multe articole aparute de-a lungul anilor in presa de specialitate, unele scrise de mine, altele de colegi de breasla. Si, desi nu este o surpriza, am fost marcat de faptul ca problemele principale ale transportatorilor au ramas aceleasi. Nu m-am apucat sa realizez un studiu precis, dar sunt convins ca nu gresesc atunci cand afirm ca peste 90% din problemele transportatorilor semnalate acum zece ani, si chiar mai bine, sunt in continuare de actualitate. Iar celelalte 10% sunt probleme care, in general, s-au rezolvat automat, fara interventia activa a cuiva anume – ma refer, de exemplu, la autorizatiile pentru transport international (marfa si calatori), problema ce a disparut o data cu aderarea Romaniei la UE. Practic, trebuie sa recunoastem ca multe schimbari au fost impuse tarii noastre ca urmare a aderarii la diferite organisme si tratate internationale si de multe dintre acestea au profitat inclusiv afacerile romanesti. Dar sa ne intoarcem la cele 90% probleme nerezolvate in peste o decada. De ce? Ce creeaza aceasta incapacitate nationala de a impinge lucrurile inainte? Nu am pretentia de a da un raspuns exhaustiv in acest editorial, ci, mai degraba, mai ales ca suntem in preajma concediilor, imi permit sa fac o gluma…
In numeroasele deplasari pe care le-am avut in Germania, am fost frapat de un cuvant pe care il auzeam foarte des – „genau“ (pronuntat „ghenau“). Nu vorbesc limba germana asa ca, dupa o vreme, am intrebat ce inseamna si am fost uimit… La fiecare doua-trei propozitii, nemtii se aproba unul pe altul prin acest „genau“ (inseamna exact, precis). Adica, indiferent de seriozitatea discutiei (sunt convins ca spun si ei multe prostii, ca toata lumea), nemtii se aproba printr-un hotarat „precis“ sau „exact“.
Pai, la noi, in cel mai bun caz, chiar si in cele mai urgente si spinoase situatii, putem spera la un maxim „cam asa“. Pentru ca acesta este gradul cel mai inalt de aprobare acceptat de majoritatea romanilor. Romanul s-a obisnuit sa fie singur impotriva tuturor, neinteles de ceilalti si, astfel, cu sanse minime de a realiza ceva care implica lucrul in echipa. In orice domeniu, liderii sunt primii defaimati in Romania – pe buna dreptate, veti spune. Poate ca asa este, dar parca ne dorim acest lucru. Ne concentram pe latura negativa a oamenilor cu care intram in contact si acceptam prea usor inclusiv barfele care, la o analiza decenta, sunt aproape sigur minciuni. „Cam asa“ s-a intamplat dupa 1989 si, astfel, putite lucruri durabile si bune cu emanatie 100% romaneasca au putut fi realizate. Sa stam putin sa cugetam – cat de stupid pare sa ii confirmi cuiva ca te-a inteles sau tu l-ai inteles in mod precis, exact? Si totusi, cu aceasta aparenta stupiditate de a se intelege si urma unii pe altii, nemtii au reusit sa atinga pozitia de principala putere economica in Europa. Este adevarat ca, uneori, a-ti urma liderii poate duce si catre situatii nedorite. Numai in ultimii 100 de ani Germania a pornit doua razboaie mondiale, pe care le-a pierdut, iar apoi a reconstruit tara din temelii. Insa este remarcabila capacitatea de a pune lucrurile in miscare, iar increderea intre oameni si increderea in lideri poate reprezenta macar parte din raspuns. Si, pentru ca suntem in decembrie, va urez multa sanatate si sa petreceti sarbatorile… cam asa. Glumesc, macar in privinta distractiei, romanii sunt apreciati pentru ca fac acest lucru „genau“.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
