Vestul incepe sa respire, usor-usor, fara pompe de oxigen si se hraneste pe cale naturala, fara perfuzii. Oamenii, pe aici, au schimbat anul trecut cozonacul pe paine neagra, iar astazi au inceput s-o dea pe paine alba.
Olandezul „de rand“, neamtul, francezul, belgianul au inceput din nou sa-si faca planuri de vacanta, alegand destinatii exotice si hoteluri de patru stele sau macar doua saptamani in alta tara, dupa un an in care au umplut campingurile domestice cu rulote si corturi.
Toti vor avea nevoie de transport.
Cutia postala a inceput sa mi se umple cu pliante, de peste tot, supermarketuri, magazine de haine, de mobila, agentii de turism, articole de vacanta, accesorii pentru gradina, biciclete, biciclete, biciclete, dar si masini, masini, masini, in timp ce anul trecut pe vremea asta, nici macar ofertele second-hand nu mai erau tiparite prin ziare. O data cu consumul, creste si maculatura. Dar nu-i nimic, reciclam.
Si toate trebuie transportate.
Si mai e acum si Campionatul Mondial de Fotbal. Lasand la o parte toate „jucariile“ pe care le cumpara olandezul pentru sarbatorirea celui mai iubit sport din tarile de Jos (goarne africane si alte dispozitive de facut cat mai mult zgomot, stegulete, steaguri, ghirlande, tricouri termice, vopseluri pentru fata si par, haine sport cu cupa mondiala, pahare cu cupa mondiala, plusuri, mingi de fotbal, fotbal de masa, fotbal de sala, fotbal galactic si asa mai departe), s-a triplat cantitatea de bere si de carne pentru gratar vanduta in ultima vreme.
Toate trebuie transportate, nu?
In zona, nici macar asta iarna, nu s-au oprit baietii din lucru. Construiesc un nou centru multifunctional cu locuinte si facilitati gen scoala si gradinita in incinta. Adica, pardon, ala a fost gata la sfarsitul anului trecut. Acum fac esplanada din fata, parcari, mai schimba o conducta de canalizare, mai repara strada, mai demoleaza alaturi fosta sala de sport, ca sa faca alta, mai mare si mai moderna. La cateva strazi mai incolo, incepe constructia unui centru rezidential cu case ultramoderne. Prima – investitia primariei. A doua – investitie privata. Revenind la domeniul nostru, chiar daca valorile din indexurile de analiza a tendintelor pietei europene din domeniul expeditiilor si transporturilor si-au incetinit ritmul de crestere, raman pe un trend ascendent.
Se transporta, dom’le!
Poate va intrebati unde vreau sa ajung cu prezentarea asta a mea, mai optimista decat ar trebui, intr-o vreme cand in Romania numai aerul a ramas de impozitat si lupta pentru un camion cu marfa mai are putin si se transforma in atacurile de la Plevna, Grivita si Vidin la un loc… Cred cu convingere ca, totusi, exemplele pozitive ar trebui sa ne stimuleze, desi nu ne baga direct banii in buzunar. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca tot mai multi investitori olandezi se gandesc – din nou – la Romania ca la o piata care promite. Tot mai multe Dacii Logan isi plimba stapanii olandezi, francezi sau nemti pe niste drumuri in care continua sa se investeasca.
Putem si avem inca de invatat din experienta altora si trebuie, macar pentru o vreme, daca sacrificiul de a o face permanent ar fi mult prea mare pentru noi, sa ne scuturam de fatalismul nostru mioritic. E drept, unii pot face mai mult decat altii si nu depinde totul numai de omul de rand, atat de greu incercat in ultima vreme. Dar, asa cum am mai spus-o, schimbarea in bine trebuie pornita de la scara redusa, apoi extinsa. Asa ca… Locomotive incep sa se mai gaseasca si pentru noi, chit ca din Vest. Acum ar trebui sa ne facem si noi treaba de vagoane cuminti si sa incercam, pe cat posibil, sa ramanem pe sine. E foarte greu, dar nu imposibil. O data si o data tot trebuie sa iesim din tunel.
Raluca MIHAILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
Hoogeveen, Olanda
