Desi de ani de zile ne-am obisnuit cu un start traditional la Paris si cu un parcurs plin de peripetii in Senegal, raliul Dakar, deliciul tuturor celor interesati de sporturile cu motor, s-a mutat, de cativa ani, in America de Sud, din cauza unor atentate si instabilitatii politice din zona africana mai sus amintita. Totusi, simbolic, numele raliului este tot Dakar, gradul de spectaculozitate a ramas nestirbit iar popularitatea competitiei se mentine la cote impresionante. Demn de mentionat este faptul ca anul acesta Romania are doi reprezentanti in sectiunea moto, Emanuel Gyenes si Marcel Butuza.
Pentru cea de-a treia sa editie pe continentul Sud-American, raliul Dakar a fost gazduit de Argentina si Chile. Organizatorii au incercat sa realizeze un mix echilibrat de etape mai dificile si mai usoare, pentru a pune la incercare pe deplin calitatile participantilor. Raliul Dakar a pastrat traditia de a debuta pe 1 ianuarie, dar de data aceasta a pornit din Buenos Aries, nu din Place de la Concorde din Paris. Prima etapa s-a desfasurat pe sosea, de la Buenos Aires la Victoria, pe un parcurs de 377 km. Pe 2 ianuarie, intre Victoria si Cordoba, parcursul pe sosea a avut o lungime de 566 km, proba speciala pentru moto fiind de 192 km, cea pentru masini si camioane – de 222 km, incluzand un traseu montan. Cea de-a treia zi de concurs a adus un parcurs de 440 km pe sosea si 300, respectiv 324 km de speciale, intre Cordoba si San Miguel de Tucuman. Participantii au infruntat un peisaj salbatic, cu paduri si, pentru partea moto, cu multe denivelari de natura sa sporeasca gradul de spectaculozitate dar si de dificultate al parcursului. Nici sectiunea auto nu este lipsita de hopuri si unghiuri moarte. Pe 4 ianuarie, intre San Miguel de Tucuman si San Salvador de Jujuy, sectiunea de sosea a totalizat 231 km, specialele fiind, pentru moto, de 521 km, iar pentru auto de 500 km. Pentru camioane, specialul a totalizat 226 km. Peisajul a inclus canioane desertice, zone nisipoase si impadurite, de la care au fost scutite, totusi, camioanele, pentru ca ramurile destul de joase ale copacilor constituiau un adevarat pericol pentru parbrize. Pe 5 ianuarie, intre San Salvador de Jujuy si Calama, a fost un parcurs de 554 km pe sosea si o sectiune speciala de 207 km. Raliul a parasit temporar Argentina, trecand Anzii. Dupa ce au trecut granita, echipajele au urcat pana la o altitudine de 4.800 m, iar in Chile si-au facut intrarea in desertul Atacama. Specialul a debutat la o altitudine de 3.300 m, parcursul incluzand un teren pietros, in apropierea dunelor. O zi mai tarziu, cea de-a cincea etapa a adus, intre Calama si Iquique, 36 km de sosea si 423 de speciale, cu terenuri variate ce reclama diverse tipuri de conducere. Dupa un start pe teren pietros si denivelat, a urmat o zona nisipoasa, dune si o panta de 2,3 km cu o inclinare de 32%. Pe 7 ianuarie, intre Iquique si Arica, 265 km de sosea si 456 km de speciale – in inima desertului Atacama – au scos untul din concurenti. Pe aceasta portiune, inainte de ziua de odihna, meniul a inclus o serie de dune de dimensiuni mari, cu un slalom printre nisipuri si tufisuri sau ierburi uscate de natura sa puna la mare incercare rabdarea participantilor.
Nisipurile decid campionii
Dupa ziua de odihna, pe 9 ianuarie, competitorii parasesc Africa, pentru a se indrepta catre Antofgasta. 208 km pe sosea si 631 de terenuri speciale pentru motociclisti (611 pentru masini si camioane) aduc participantii pe cea mai lunga etapa speciala a raliului, cu doua sectiuni contra cronometru, etapa fiind foarte solicitanta din punct de vedere fizic. Finisul se desfasoara pe tarmul oceanului. Cea de-a opta etapa, intre Antofagasta si Copiano, totalizeaza 268 km pe sosea si 508 km de probe speciale. Sunt trei faze diferite care solicita calitatile participantilor, in prima parte a specialelor dificil fiind pentru navigatori, fiind putine repere la dispozitie in imensitatea chiliana. Urmeaza drumuri neamenajate miniere si o zona nisipoasa la finalul etapei. Ca tot a venit vorba despre nisipuri, pe 11 ianuarie, vreo 235 km de speciale sunt numai pe nisip, cu o sectiune scurta de legatura, de 35 km, pe un parcurs circular, plin de capcane, care probabil e de natura sa decida adevaratii castigatori. Aici, clasicul sfat de a merge cu anvelopele dezumflate este cel mai valoros. Pe 12 ianuarie, sunt 686 km de sosea si 176 km de speciale intre Copiapo si Chilecito. Concurentii trec din nou Anzii. O zi mai tarziu, 164 km de sosea si 622 km de speciale lasa concurentilor sentimentul ca au intrat in Vestul Salbatic si se pot astepta din clipa in clipa sa se intalneasca cu indienii apasi sau cherokee. Pe 14 ianuarie, de la San Juan la Cordoba, traseul de conexiune pentru moto si turisme e de 123 km, iar specialele de 555, iar pentru camioane de 349, respectiv 266 km. Se poate spune ca este batalia decisiva pentru titlu, la care camioanele vor constitui o exceptie, pornind pe lumina zilei. In fine, ultima etapa, pe 15 ianuarie, cu o conexiune de 645 km si o etapa speciala de 181 km, scurta si rapida, aduce concurentii la finisul de la Baradero, unde spectacolul de final face toti banii!
Pretendentii la titlu
Si de data aceasta, competitia este una impresionanta, fanii celor patru categorii de vehicule care concureaza neavand nici un motiv a se plange. Pe sectiunea moto, pe primul loc la general se afla, la data de 9 ianuarie, spaniolul Marc Coma, urmat de Cyril Despres (Franta) si de chilianul Fransciso Lopez Contardo. Romanul nostru Emanuel Gyenes se situa pe locul 20 (din 59 de participanti ramasi in joc). La categoria ATV (quad), primii trei clasati erau trei argentinieni: To mas Maffei, Alejandro Patronelli si Sebastian Halpern, in timp ce la autoturisme conducea echipajul german Matthias Kahle – Thomas Schu enemann, urmat de francezii Philippe Gosselin si Olivier Pottier si, pe locul 3, de un echipaj francez cu o distinsa doamna in componenta: Isabelle Patissier si Thierry Dellizotti. La camioane, rasfatatul tuturor, rusul Vladimir Chagin, se afla, pe 9 ianuarie, pe locul trei, alaturi de coechipierii sai, Serghei Savostin si Ildar Haysultanov. Pe locul intai se afla tot un echipaj rus, compus din alti veterani populari ai Dakarului, Firdaus Kabirov, Aydar Belyaev si Andrey Mokeev. Duelul Kamaz contra Kamaz este „stanjenit“, anul acesta, de Tatra si de echipajul ceh Ales Loprais – Milan Holan – Josef Kalina, care, pe locul doi dupa 6 etape, promite un finis de neuitat pentru toti cei cu motorina in sange.
Campionii Dakar 2011 Moto
1. Marc Coma (Spania) – KTM 450 Rally Factory Replica 2. Cyril Despres (Franta) – KTM 450 Rally Factory Replica 3. Helder Rodrigues (Portugalia) – Yamaha WR 450 F … 17. Emanuel Gyenes (Romania) – KTM 690 Rally … 57. Marcel Butuza (Romania) – KTM 690 Rally ATV 1. Patronelli Alejandro (Argentina) – Yamaha Raptor 700 2. Sebastian Halpern (Argentina) – Yamaha Raptor 700 3. Laskawiec Lukasz (Polonia) – Yamaha Raptor 700 Auto 1. Al-Attiyah Nasser Saleh (Qatar) – Volkswagen Race Touareg 3 Gottschalk Timo (Germania) 2. De Villiers Giniel (Africa de Sud) – Volkswagen Race Touareg 3 Von Zitzewitz Dirk (Germania) 3. Sainz Carlos (Spania) – Volkswagen Race Touareg 3 Cruz Lucas (Spania) Camioane 1. Chagin Vladimir (Rusia) – Kamaz 43269 Savostin Sergey (Rusia) Shaysultanov Ildar (Rusia) 2. Kabirov Firdaus (Rusia) – Kamaz 4326 Belyaev Aydar (Rusia) Mokeev Andrey (Rusia) 3. Mardeev Ilgizar (Rusia) – Kamaz 4326 Demyanenko Vladimir (Rusia) Mardeev Ayrat (Rusia)
Raluca MIHAILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
