Fara sa respecte prea multe reguli, cu masini nesigure si soferi indisciplinati, transportul rutier de persoane reprezinta, pe numeroase curse nationale, un adevarat pericol public. O realitate pe care autoritatile intarzie sa o remedieze, in ciuda faptului ca legislatia ar permite fara probleme acest lucru.
Din nefericire, transportul rutier intra in atentia opiniei publice numai prin intermediul unor evenimente nefaste. Cateva zile la rand, presa generala a comentat accidentul din Iasi, unde 14 oameni au murit atunci cand un tren a lovit un microbuz.
Si parca pentru a confirma vulnerabilitatea la capitolul siguranta a transportului rutier in tara noastra, au urmat alte accidente (din fericire mai putin grave) in care au fost implicate microbuze. Asa cum era de asteptat, toate aceste accidente au fost relatate si dezbatute in ziare si la televiziuni, mai mult sau mai putin profesional. Însa niciodata nu a fost suficient timp pentru a se dezbate adevaratele cauze ale numarului mare de accidente.
În acest material, nu vom descrie accidentul care a avut loc si nici macar nu vom discuta despre cauzele care au dus la producerea acestuia, insa vom incerca sa prezentam transportul rutier de persoane in Romania si gradul mare de risc in care se desfasoara.
Vulnerabilitatea unui sistem care nu functioneaza
Atunci cand au loc asemenea evenimente grave incep discutiile („la cald“) despre ceea ce trebuie schimbat. Si, cel mai adesea, legea este avuta in vedere. Astfel, s-a spus ca ar trebui majorate sanctiunile pentru conducatorii auto, firmele de transport sa functioneze dupa reguli mai stricte, controlul sa sporeasca… Dar aceste aspecte sunt atinse destul de mult si de actuala legislatie. Apoi, s-a vorbit despre Autoritatea Rutiera Romana – niciodata nu a beneficiat ARR de atentia opiniei publice ca acum. Si sa fim sinceri, chiar si in randul reprezentantilor a numeroase autoritati centrale si locale nu se stia de existenta ARR sau se faceau confuzii intre ARR si RAR.
De asemenea, multi oameni au aflat pentru prima data despre atestatele profesionale, despre timpii de conducere si odihna si despre licentele de transport. Si cam acesta a fost nivelul maxim la care presa generala a indraznit sa se complice.
Cititorii nu au inteles mare lucru (lucru firesc), dar concluziile au fost clare: soferul a gresit, firma a gresit, autoritatile trebuie sa fie mai vigilente si speram ca asa ceva sa nu se mai intample.
Din pacate, numarul mare al neregulilor din transportul rutier de persoane, care culmineaza cu accidente deosebit de grave, are la baza nefunctionalitatea sistemului gandit tocmai pentru a evita problemele, pentru a asigura in primul rand siguranta transportului.
Astazi, intalnim in trafic un foarte mare numar de microbuze care realizeaza transport regulat (de linie) sau ocazionale nerespectand reguli elementare de siguranta.
Soferii merg foarte repede, peste limita legala, uneori chiar dezactivandu-si limitatorul de viteza (obligatoriu pentru autovehicule cu peste 9 locuri), vorbesc la telefon in timp ce conduc, incaseaza banii in mers, iau mai multi oameni decat numarul de locuri din microbuz…
Nu este nevoie de cunostinte speciale pentru a vedea aceste realitati. Credeti ca autoritatile nu le cunosc? Autoritatea Rutiera Romana, Registrul Auto Roman, Politia Rutiera sunt doar cateva dintre autoritatile care au atributii directe de control pe acest segment.
În ceea ce priveste legislatia, aceasta este aliniata la cea europeana… aplicarea lasa insa de dorit.
Soferi „fara capatai“
Ne-am obisnuit sa dam vina pe soferi pentru orice s-ar intampla, iar daca acest lucru nu mai este suficient (accidentul este foarte grav), patronii sunt luati in colimator. Realitatea este ca nu discuta m de acte de indisciplina izolate, ci de majoritatea celor care activeaza pe acest sector. Din punct de vedere legal, un conducator auto, pentru a putea realiza transport public de persoane, trebuie sa treaca prin mai multe filtre pregatitoare – din pacate, acestea sunt puternic alterate in Romania. Este nevoie de permis de conducere categoria „D“. Pentru aceasta te inscrii la o scoala. Probabil o alegi pe cea mai ieftina. Poti ajunge sa dai examen cu doar o ora de condus pe autobuzul de scoala sau chiar fara a conduce deloc – ai nevoie de putina concentrare si putina ingaduinta din partea examinatorului… La orele de pregatire teoretica, situatia este la fel de dezastruoasa. În cel mai bun caz, sunt realizate niste teste grila pentru a trece examenul. Astfel, de exemplu, trecerea la nivel cu calea ferata, atunci cand semnalele luminoase si acustice sunt in functiune, poate avea in constiinta cursantului semnificatia unei amenzi, puncte retinute, permis suspendat… departe de consecintele reale – accident cu sanse zero de supravietuire.
Scolile de soferi sunt multumite pentru ca astfel pot mentine un nivel foarte scazut al costurilor si pot concura pe cel mai important aspect pentru cursanti – tariful. Cursantii sunt multumiti pentru ca, in timp scurt si cu preturi acceptabile, obtin permisul si se pot apuca de treaba.
Examinatorii trebuie sa fie ingaduitori in conditiile in care cunosc nivelul slab de pregatire, iar autobuzele de scoala sunt in general extrem de vechi si uzate, de multe ori cu grave defecte tehnice.
Astfel, este de asteptat ca prospatul detinator de permis sa invete sa conduca abia dupa angajare. A devenit firesc in Romania, dar nu este normal.
Urmeaza atestatul profesional – din nou scolarizare si examen. Alt document, dar aceleasi practici. Si in privinta scolilor de soferi si a centrelor de pregatire profesionala au fost si sunt scrise numeroase articole care semnaleaza deficientele grave de pregatire. Doar banii conteaza, nivelul real de pregatire fiind foarte putin sau deloc urmarit. Cu actele in regula, soferul se angajeaza – urmeaza cel mai important „filtru“ privind modul in care isi desfasoara activitatea – desi pare greu de crezut, nici acesta nu functioneaza.
Firmele incurajeaza indisciplina, autoritatile se complac
Nu este vorba despre toate firmele de transport, dar, din pacate, multe dintre acestea incurajeaza indisciplina rutiera. Intra in atributiile firmei, prin persoana desemnata sa conduca activitatea de transport, asigurarea unei activitati desfasurate in primul rand in siguranta. Din pacate, preocuparea pentru minimizarea costurilor si maximizarea profitului aduce atingere grava sigurantei. Multi patroni sunt interesati doar ca soferii sa realizeze cat mai multe curse, sa taie bilete si sa nu fure motorina…
Sunt unii patroni care au ajuns chiar sa priveasca cu mandrie la soferii lor care se „descurca“ atat de bine incat se deplaseaza mai repede decat autoturismele. Avem firme in care soferul trebuie sa asigure zilnic un anumit nivel al incasarilor – restul nu il intereseaza pe patron.
Sunt lucruri incredibile, care imping soferii la indisciplina rutiera si dau un exemplu greu de ignorat pentru celelalte firme. Oricat de bun manager ai fi, respectarea integrala a legislatiei, implementarea acelor masuri menite sa creasca siguranta inseamna bani – mai multi soferi pentru a respecta timpii de conducere si odihna, mai multa pregatire pentru a fi respectate anumite proceduri, salarii mai mari pentru a aduce si pastra soferii buni, masini cu o stare tehnica impecabila…
În conditiile in care unii nu respecta nimic, este foarte dificil pentru firmele serioase sa mentina stacheta sus.
Transportul rutier este privat aproape in intregime, majoritatea firmelor, mai mari sau mai mici, incepandu-si activitatea de la zero. Pentru a incuraja dezvoltarea firmelor autohtone, din intelegere legata de greutatile dezvoltarii unei firme sau, uneori, pur si simplu, pentru spaga, autoritatile au inchis adesea ochii la neregulile firmelor. Din pacate, acest lucru a devenit o obisnuinta care a facut ca acest segment de piata sa se dezvolte, in ultimii ani, foarte lent (aproape deloc) din punct de vedere al calitatii serviciului oferit. Faptul ca exista firme care au reusit sa faca pasul inainte – sa isi alcatuiasca un parc de mijloace de transport noi si sigure (au renuntat la microbuze), au implementat sisteme moderne de management, pun accent pe o relatie cat mai buna cu clientii (posibilitati de rezervare, autogari curate, respecta programul etc) demonstreaza greseala pe care o reprezinta toleranta fata de firmele ramase mult in urma. La sfarsit, totul are un pret, iar spaga si salvarea de la disparitie a unor firme care nu respecta nici pe departe legislatia si exigentele impuse pentru transportul public de persoane nu pot compensa pierderile de vieti omenesti, tot mai multe in ultima vreme.
Este ciudat faptul ca, dupa accidentul petrecut luna trecuta, autoritatile au descoperit numeroase nereguli care au dus la amenzi cu sume ametitoare si intocmirea de dosare penale pentru patroni.
Oare firmele de transport din Romania functioneaza fara a sti nimeni nimic despre ele? Bineinteles ca nu. Dimpotriva, transporturile sunt o activitate extrem de legiferata si controlata. Se pare, insa, ca numeroase firme gasesc „modalitati“ de a functiona, cel putin daca au noroc si masinile lor nu fac vreun accident grav.
Toate verigile sistemului de transport trebuie responsabilizate iar adevaratele rezultate pozitive se vor vedea in ani de zile. Pana atunci, numai norocul ne poate feri de alte accidente grave.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
