Au trecut 20 ani de la marile sperante eliberate odata cu evenimentele din decembrie 1989. Au aparut votul liber, afaceri private, libertatea de a calatori in strainatate… Dar parca tot suntem inchisi intre gratii imposibil de depasit. E drept, cusca este mai mare, dar speranta de a evolua a palit considerabil in ultimii ani. Iluziile s-au destramat si privim la o realitate care ne spune mai de graba ca ultimii 20 de ani au reprezentat o fuga in cerc, decat o evolutie reala.
Votul este liber dar, indiferent de castigatorii politici, statul functioneaza la fel. La fiecare nou castigator, se schimba tot – adica toti oamenii pana la ultimul sef si subsef – dar metehnele raman aceleasi. Si ce randament pot avea acesti angajati cu perioada maxima de ocupare a postului de patru ani?
Vorbeam de afaceri private, dar oare pot functiona acestea fara un cadru menit sa asigure o dezvoltare sanatoasa, printr-o concurenta loiala pe piata?
Am asteptat 20 de ani si lucrurile au mers atat de incet incat unii dintre noi pot considera ca sunt ani pierduti. Ne permitem sa mai pierdem inca 20?
Poate ca este nevoie de o noua abordare – un mediu de afaceri capabil sa-si stabileasca singur regulile de concurenta loiala. Nu este o instigare la nerespectarea legilor. Dimpotriva, nu numai ca trebuie respectate, ci trebuie si create. Acesta este primul pas si este unul extrem de dificil – se numeste „implicare“.
Implicare in schimbarile legislative, in modul de aplicare a legilor, in criticarea tuturor greselilor… Este greu, mai ales ca, dupa ce te hotarasti sa te implici, descoperi ca nu esti ascultat. Organele de partid si de stat nu vor sau nu pot sa te inteleaga. Daca abandonezi, ai pierdut. Trebuie sa vorbesti mai tare, sa formulezi ideile cu mai multa abilitate, sa intri pe fereastra atunci cand usa ti se inchide in fata.
Al doilea pas este legat de implicarea la nivel de breasla. Astazi, este mai simplu ca niciodata sa fie formulate directiile principale de actiune, care sa fie acceptate la nivel national. Ideea unei voci unice a transportatorilor s-a dovedit in timp o utopie, dar pot fi cateva voci puternice. Fara o presiune constanta, tandemul stat-partid, oricare ar fi el, nu va misca un deget.
Al treilea pas este cel mai greu de realizat si este legat de responsabilitatea sociala si morala a afacerilor si a oamenilor. Esti logistician, dar nu colaborezi cu transportatori care nu au rovinieta, esti constructor, dar nu accepti camioanele care supraincarca, esti operator de transport, dar nu cumperi motorina furata sau fara accize, esti dealer de vehicule, dar nu dai spaga pentru a castiga licitatiile publice. Sunt doar cateva exemple care demonstreaza ca un asemenea drum inseamna, in prima faza, costuri suplimentare. Dar castigul este cert – mediul de afaceri se insanatoseste, bugetul de stat primeste mai multi bani, apar premisele pentru ca taxele si impozitele sa scada sau macar sa ramana la acelasi nivel si, cine stie, poate apar si proiectele de infrastructura, pe care le asteptam ca pe o a opta minune a lumii.
Un asemenea comportament ar influenta intreaga societate, prin patronii firmelor care merg pe un asemenea drum, prin managerii si angajatii de rand. Este un vis care ar putea deveni realitate in 10, poate 15 ani sau mai mult, dar tot e mai bine sa visam, decat sa ne mai invartim in loc inca 20 de ani.
Radu BORCESCU
