Una dintre cele mai mari atractii turistice a Bucurestilor, dar si una dintre cele mai mari comori de traditie romaneasca, Muzeul Satului reprezinta un reper important in ceea ce priveste arhitectura, tehnica si portul national. Va propunem, de data aceasta, o incursiune in lumea… instalatiilor populare, o parte inedita a indragitului muzeu bucurestean.
Premisele infiintarii unui astfel de muzeu in aer liber le-au constituit cateva initiative aparute la inceputul secolului XX, cum ar fi cea a lui Alexandru Tzigara-Samurcas, care a infiintat Muzeul Etnografic, de Arta Nationala, Arta Decorativa si Arta Industriala din Bucuresti, in anul 1906, unde dorea sa aduca gospodarii autentice din cele mai importante regiuni romanesti. In cadrul acestui muzeu, a si expus, in 1909, o casa din zona Gorj. Au urmat primele muzee etnografice in aer liber, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj si, in sfarsit, cel din Bucuresti, care avea caracter national. Muzeul Satului din Bucuresti a fost inaugurat pe 10 mai 1936 de catre Regele Carol al II-lea al Romaniei, pentru public portile deschizandu-se pe data de 17 mai a aceluiasi an. Planurile de amplasament au fost realizate de catre Victor Ion Popa, dramaturg, regizor si scenograf, a carui cea mai cunoscuta si indragita piesa, „Take, Ianke si Cadar” inca se bucura de un imens succes in randul publicului de toate varstele. Casele au fost dezasamblate cu grija, apoi transportate la Bucuresti cu trenul, cu barca sau cu caruta, unde au fost asamblate la loc, cu materiale si tehnici originale. Muzeul a fost organizat pe baza a trei principii fundamentale: cel istoric, cel geografic si cel al autenticitatii. Pentru ca o vizita completa necesita foarte multa atentie asupra detaliilor, va vom prezenta cele mai interesante aspecte ale acestui muzeu pe parcursul mai multor numere ale revistei noastre, de data aceasta aducandu-va in atentie cateva instalatii demne de luat in seama.
Moara de vant – Sarchioi, Tulcea
Datand din prima jumatate a secolului al XIX-lea, moara are doua incaperi suprapuse: jos un depozit, sus – mecanismul, format din doua perechi de pietre, cu doua cosuri in care se turnau cereale. Acestea puteau lucra concomitent sau alternativ. Moara este asezata pe o asa-zisa „sanie”, care permitea rotirea acesteia in functie de directia vantului. Angrenajul dispune de un ax central din lemn de stejar, aripile invartind acest ax, roata dintata si pietrele. Si toata constructia putea fi rotita doar de un singur om!
Presa de ulei – Zlatna, Alba
Presa din secolul XIX destinata obtinerii uleiului din seminte, care adopta solutia transformarii miscarii circulare intr-o miscare de translatie, printr-o axa cu came (ca la masini!). Conform informatiilor furnizate de catre Muzeul Satului, prin intermediul acestui sistem, roata hidraulica, echipata cu palete sau cupe, se monteaza pe un fus cu pene care ridica sleampurile zdrobitoarelor, panza fierastraielor, maiele pivelor sau ciocanele fierariilor. Instalatia oloinitei este compusa din doua mecanisme de lemn, unul pentru zdrobirea semintelor (piua) si cel de-al doilea pentru extragerea uleiului (teascul). Instalatia mai include un cuptor cu plita pentru prajirea fainii din seminte, o roata mobila de piatra care servea si la zdrobirea merelor si perelor pentru otet.
Piua de haine – Fenes, Alba
Instalatie din secolul XIX, cu patru ciocane asezate oblic, folosita pentru indesarea si finisarea tesaturilor de lana pentru hainele de iarna. „Sulul (valul) de tesatura se asaza in cavitatea scobita intr-un trunchi de lemn (oala), unde este batuta cam 10 – 15 ore cu ciocanele mari (maie) din lemn actionate de o roata hidraulica prin intermediul axului cu pene (came). Capetele de jos ale ciocanelor au crestaturi in trepte, ceea ce determina rotirea inceata si continua a tesaturii, care, pe masura ce este batuta si udata alternativ cu apa rece si calda, se indeasa, se ingroasa, se impasleste, devenind panura (dimie)” (www.muzeul-satului.ro).
Complex instalatii – Gura Raului, Sibiu
„In secolele XVIII si XIX pivele din Gura Raului, Sadu, Oral, Talmacel si alte sate din Sibiu s-au dezvoltat si perfectionat mult folosind materia prima procurata din pastoritul transhumant”, se arata pe site-ul Muzeului Satului. Instalatia este formata din valtoare (invarteste, albeste si ingroasa cergile din lana), cos de ingrosat (cergile sunt invartite prin miscare circulara si se ingroasa, devenind mai pufoase), cos de tras par (tesaturile trec prin fata unei scanduri cu siruri de cuie, care trag fire si le fac mai pufoase) si piua cu opt ciocane, pentru dimie.
Steamp aurifer – Bucium-Poieni, Alba
Steampul din Poieni dateaza din 1926, fiind adus si reconstruit in muzeu in 1950. Constructia care adaposteste instalatia este un sopron deschis, cu acoperis in doua ape si invelitoare din scanduri. Actionat prin energie hidraulica, steampul este compus din noua ciocane de lemn, numite „sageti”, ce au capetele inferioare intarite cu piatra de granit. Sagetile sunt sustinute de un jug, ale caror parti verticale sunt fixate intr-o talpa masiva. In talpa sunt sapate „pive” in care se zdrobeste minereul aurifer prin caderea succesiva a sagetilor ce sunt ridicate alternativ de penele fixate pe un fus orizontal. Fusul are rol de a actiona instalatia prin intermediul rotii hidraulice fixata la unul din capetele lui. Minereul, udat continuu cu apa si lovit cu ciocanele, se transforma intr-o pasta groasa care se strecura prin doua site ce separa pivele de bazinul unde se strangea sterilul. Aurul, mai greu, ramanea pe fundul sitelor, de unde era scos si spalat. Sterilul adunat in bazin era spalat din nou pentru a se separa si aurul trecut prin site. (www.muzeul-satului.ro)
Va urma…
Vom reveni, in editiile urmatoare, cu alte detalii despre cele mai interesante si mai frumoase aspecte ale vietii la sat, asa cum ne este ea prezentata de catre unul dintre cele mai indragite muzee din Capitala. Pana atunci, cu speranta ca, pentru una dintre duminicile insorite ale verii care abia incepe, v-am tentat sa faceti o incursiune in arta si traditia populara romaneasca, va dorim lectura placuta!
Raluca MIHAILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
