Viața este o continuă înșiruire de întrebări, la care ne străduim să găsim răspunsurile corecte. Răspunsul este important, însă calitatea vieții este influențată în primul rând de întrebare…
O știre interesantă a apărut cu câteva zile în urmă: un director din cadrul Ministerului Transporturilor a fost declarat incompatibil de către Agenția Națională de Integritate în legătură cu examenele pentru obținerea atestatelor.
Raționamentul ANI este dezarmant – nu poți autoriza institutele de formare profesională și apoi să primești bani de la acestea ca examinator.
Dar oare angajații ANI nu știu că la noi, în România, așa se procedează… de ani de zile?
Pur și simplu, Ministerul Transporturilor își „premiază“ o parte dintre angajați, desemnându-i să ia parte la examenele pentru obținerea atestatelor în transporturi, unde, în mod tradițional, institutele plătesc acest serviciu.
Este deja o cutumă, un obicei acceptat de o largă majoritate a examinaților și a institutelor de formare profesională, este normalitatea… doar că nu este compatibilă.
Este un precedent care merită atenția noastră.
Am comentat cu alte ocazii funcționalitatea slabă a actualului sistem de pregătire profesională în transporturi. Însă acum apare dovada că un comportament acceptat de majoritatea pieței, inclusiv autorități, nu presupune neapărat că este legal. Rareori au apărut asemenea situații în transporturile românești, însă, după cum stau lucrurile, este de așteptat o intensificare a „fenomenului“. Controalele pe zona anticorupție și antifraudă fiscală sunt tot mai numeroase și mai „agresive“.
Nu numai angajații statului au aceste probleme.
Avem numeroase exemple care au intrat sau au mari șanse să ajungă în „incompatibilitate“: problema încă neelucidată a diurnelor pentru șoferi; plata în legătură cu km parcurși; obținerea atestatelor fără participarea la cursuri…
Situația este cu atât mai gravă cu cât sunt numeroase persoane care consideră că este mai bine așa. De curând, un șofer îmi explica cât de rău este să fii plătit cu salariu fix pe lună, adică respectând legea – „la acele firme, ești muncit foarte tare“, spunea el.
Iată o întrebare importantă în contextul actual din țara noastră: cum facem să devenim compatibili?
Este extraordinar cât de bine se clarifică relația viitoare dintre autorități și mediul privat în fața acestei întrebări. Este evident faptul că pași trebuie realizați din ambele direcții – legea trebuie să intre într-un cadru funcțional, iar firmele vor crește eforturile pentru „legalitate“. Iar controlul… Acesta a căpătat rolul principal, fiind principalul răspunzător pentru un eventual eșec. Așa cum văd eu lucrurile, controlul ar trebui să aibă în vedere în primul rând eliminarea formelor de concurență neloială, care au atins cote extrem de complexe și perverse.
Abia apoi putem spera să mergem mai departe, în mod moral și legal – cum facem să ne fie mai bine nouă, familiei noastre, angajaților… și mai departe… clienților, furnizorilor… și dacă ajungem cu adevărat puternici… începem să ne gândim inclusiv la clienții clienților și furnizorii furnizorilor…
Am mers oare prea departe?
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
