Aș vrea să pot spune că piața de transport a ajuns „pe muchie de cuțit“ o dată cu noile probleme apărute. Cum ar fi diurna acordată șoferilor sau salariul minim în Germania.
În realitate însă, în acest domeniu se merge de multă vreme la limită.
Putem spera că, în mod decent, Ministerul Finanțelor și Guvernul vor ajunge la concluzia că firmele de transport nu trebuie sancționate pentru diurnele acordate șoferilor în ultimii ani. Pe de altă parte, este de așteptat ca nivelul maxim neimpozabil să scadă pe viitor.
Legat de Germania, având în vedere reacția venită și din partea altor state, este de așteptat ca toată această poveste să se transforme într-un regulament european, care să ofere un anumit nivel de stabilitate și consecvență la nivelul UE. Din nou, decent.
Însă fiecare nouă piedică, chiar și foarte mică, pusă în calea transportatorilor înseamnă un nou efort financiar direct și, indirect, un și mai mare efort birocratic.
„Oamenii cu actele“ devin din ce în ce mai importanți, pe măsură ce munca lor devine tot mai stufoasă, iar acuratețea tot mai necesară. Chiar dacă nu produc nimic în mod direct, amenzile sunt atât de mari încât, în mod perfect justificat, angajații de pe aceste poziții vor solicita o retribuire corespunzătoare.
Bineînțeles, toate aceste costuri suplimentare se vor regăsi în tarifele de transport… sau nu.
Știm cu toții că există o concurență puternică în acest domeniu. Dar știm, de asemenea, că o parte din această concurență (mare parte) este reprezentată de cei „fără reguli“.
Sunt greu de controlat și probabil imposibil de educat. Sunt cei care „dau în bariere“ pe autostrăzile din Franța și fură motorină în parcări de la colegii de breaslă. Sunt cei care au dezvoltat mecanisme prin care să nu plătească mai nimic către bugetul de stat.
Dacă ar fi să definim ce înseamnă a fi pe „muchie de cuțit“, rețeta este convingătoare. Tot mai multe reguli emise pe plan european, autorități naționale blocate în decizie și acțiune și un nivel foarte consistent de concurență neloială.
Întotdeauna a fost așa, dar acum muchia s-a ascuțit.
La ora actuală, România a intrat într-o nouă etapă de teamă. Teama de a acționa, teama de a lucra cu cineva care este posibil să dispară peste noapte (cel mai probabil din cauza unui dosar de corupție sau evaziune fiscală), teama de a fi vulnerabil indiferent de măsurile de precauție luate.
Se discută despre noul cod fiscal și mă întreb dacă nu cumva cea mai bună metodă, de fapt, singura, de a îmbunătăți situația ar fi scăderea cotei de TVA pentru transporturi.
Din păcate, nici măcar nu s-a solicitat acest lucru. Bineînțeles, nu era momentul…
Pentru zona concurenței neloiale, TVA reprezintă, de fapt, profit, însă cum ai putea să nu lucrezi cu acești transportatori, doar sunt cei mai ieftini…
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
