Ați văzut filmul „Erou din întâmplare”? Dacă nu ați făcut-o, vi-l recomand. Personajul principal, un om obișnuit, interpretat magistral de Dustin Hoffman, se află, din întâmplare, lângă locul unde se prăbușește un avion. Nu ezită niciun moment să intre în flăcări și să salveze călătorii. Apoi dispare în noapte… fără să aștepte nici măcar un mulțumesc. Șoferii profesioniști nu și-au dorit, nici ei, poziția în care se află astăzi, dar, o dată așezați în LINIA ÎNTÂI, nu au dat înapoi. Au devenit eroii noștri, cu modestie și cu multă responsabilitate, fără să ceară decât… puțin respect.
Ancuța Gagea se află într-un punct roșu de pe harta Europei, în Spania. Imaginile pe care le vede, zi de zi, par apocaliptice, toată lumea pare să fi murit (fie zi sau noapte), zâmbetele au dispărut, iar cifrele prezentate la știri conturează un tablou care nu poate decât să te îngrozească. Ancuța continuă, însă, să își facă treaba, singură, la volanul unui camion de 40 de tone.
Ancuța Gagea: „În multe cazuri NU te poți da jos din camion și nu găsești o toaletă deschisă”
„Sunt în Spania de 18 ani și nu am trecut niciodată printr-o situație nici măcar asemănătoare. Îmi este extrem de greu să ajung acasă la o săptămână și nici nu pot să mă gândesc la greutățile de care se lovesc colegii mei care lucrează pe Comunitate!”, mi-a mărturisit Ancuța. Iar stresului, privind riscul de a contacta boala care face ravagii astăzi în Europa, căruia trebuie să îi facă față cumva șoferii, i se adaugă lucrul în situații extreme. „În multe cazuri NU te poți da jos din camion, nu găsești o toaletă deschisă, unde să-ți faci necesitățile. Ca să nu mai vorbim, de posibilitatea unui duș. Este o situație critică, din toate punctele de vedere! Astăzi nu văd nici o ieșire.”
Cu toate acestea, Ancuța continuă lupta, rămâne acolo unde ceilalți au nevoie de ea.
Corina Teodora Drăghici: „Merg înainte, pentru că înapoi am mai fost și nu mai vreau!”
O luptătoare cu un suflet mare cât camionul pe care îl conduce, Corina Teodora, este, probabil, singurul conducător auto care efectuează transport excepțional din grupul „Șoferițe de TIR” de pe Facebook.
Am simțit determinarea ei de a rămâne în linia întâi, de la primul cuvânt pe care mi l-a adresat. Este greu, mâinile îi sunt deja crăpate de la cantitatea enormă de dezinfectant pe care o folosește, dar nu se dă bătută. Și o face cu optimism!
„Merg înainte, pentru că înapoi am mai fost și nu mai vreau!”, mi-a spus Corina la telefon… și, deși nu o vedeam, simțeam zâmbetul unui om gata să lupte, ca și cum ar fi fost în fața mea. „Sunt Corina, unul dintre sutele de șoferi care străbat, acum, în lung și în lat, drumurile Europei. Din păcate, acum sunt goale, aproape pustii, în anumite regiuni, și îți dau, uneori, fiori. În urmă cu ceva timp, se claxona în trafic, se șicanau intre ei șoferii. Ar face, cu siguranță, și acum, același lucru, dar nu mai au cu cine. Suntem din ce în ce mai puțini… Teama și nesiguranța zilei de mâine au instalat panica printre oameni, ceea ce este rău, nu numai pentru noi șoferii de camioane, ci pentru toți. O parte dintre cei care ne apostrofau pe noi, „tiriștii ăștia”, care trebuie ocoliți pe drum, au realizat că, fără noi, nu s-ar descurca… Am rămas singuri pe străzi, fără niciun fel de apărare, decât de la Cel de sus. Noi, suntem pe străzi pentru voi, oamenii de rând, ca să nu vă lipsească nimic din strictul necesar.” Corina spune că lucrurile se schimbă de la o zi la alta, ceea ce face totul chiar mai dificil. „Faptul că, pe anumite trasee, s-au închis parcările, toaletele, îmi îngreunează munca, dar trebuie să ne conformăm… viața merge înainte și totul o sa fie bine! Nu uitați, suntem oameni și suntem egali! Nu doar acum, ci întotdeauna! Iubiți-vă mult! Vă urez sănătate, pentru că este mai bună decât toate!”, este mesajul Corinei, adresat nu numai șoferilor, ci și nouă, tuturor, aflați, astăzi, în linia întâi, sau acasă, din respect pentru cei care își asumă riscurile.
Aura Duman: „Rămânem fideli datoriei noastre de șoferi”
Aura Duman lucrează în echipaj cu soțul ei. Au decis să rămână în Comunitate până în septembrie, pentru a răspunde prezent în fața mesajului de mobilizare transmis celor din transporturi. Își poartă în inimă țara și lasă o lacrimă să apară în colțul ochilor atunci când vede mesajele de încurajare lipite de copilași pe geamuri sau steagurile care seamănă speranță.
„Mă numesc Aura și străbat drumurile Europei de 6 ani, împreună cu soțul meu și cu Bunul Dumnezeu. Vom răspunde și în continuare fideli datoriei noastre de șofer pe camion. Nu abandonăm lupta! NOI, șoferii, nu suntem EROII sau VICTIMELE firmelor pe ștatul cărora ne aflăm în aceasta perioadă. Nu! Suntem doar noi, șoferii care au ales să rămână la muncă din proprie inițiativă. Suntem persoane responsabile și cerebrale și ne vom onora datoria, până când totul se va sfârși cu bine. Nu dorim sub nicio formă să ne îmbolnăvim copiii, părinții, frații, nepoții sau pe toți concetățenii țări noastre. Suntem noi, șoferii ce străbat zilnic Franța-Italia și toate țările Europene. Oameni simpli, dar cu foarte mare credință în Dumnezeu, ce ne-a ajutat să învingem această frică de îmbolnăvire.
Din păcate, în aceasta perioadă străbatem o Italie pustiită.
O Italie, care era plină de oameni veseli, activi și muncitori, este dominată, acum, de pustietate, iar străzile parcă miros a frică și a moarte. Din păcate, doar plângi și îl rogi pe Bunul Dumnezeu să alunge boala asta crudă și nemiloasă, să-i vindece pe cei bolnavi, să le dea lumină veșnică și iertarea păcatelor celor pe care moartea i-a secerat din familiile lor. Atât! Plângi, te rogi și te gândești că, și în țara ta, va fi același miros de boală, de frică și de moarte, pe care inconștienții l-au semănat cu bună știință! Nu pot fi exprimate în cuvinte durerea și emoția, atunci când vezi Speranța agățată de un steag, nu poți descrie speranța oamenilor ce sta agățată printr-un curcubeu colorat de copilașii închiși în case. Da, suntem noi, șoferii, care, cu măștile la gură și cu mănuși în mâini, suntem efectiv IZGONITI din anumite depozite și firme, de parcă am fi LEPROȘI, de parcă noi, care le suntem alături de ei, le aducem virusul! Nuuu!!! Noi suntem SALVAREA voastră, cei care aprovizionează magazinele, spitalele și farmaciile! Ne dezinfectăm mașinile de 3-4 ori pe zi, și ne dezinfectăm pe noi înșine din cap până în picioare. Suntem oameni cu suflet, ce-și plâng țara lor și pe a celor unde se află. Da, suntem noi, șoferii, care facem duș la firmele unde descărcam și încărcăm. Și, da, aceeași șoferi care găsesc robineții de la apă luați, efectiv, din peco. Suntem oameni simpli, dar muncitori și responsabili. Nu-l avem decât pe Bunul Dumnezeu, alături de noi! Și plângem, din camion, în spatele unui televizor, pentru medicii din România, ne plângem țara! Ar fi foarte multe de spus, însă nu ne plângem, am învățat să ne descurcăm și să mergem mai departe! Noi, șoferii din comunitate, mulțumim colegilor noștri de acasă că sunt la datorie și aprovizionează magazinele și spitalele țării noastre! Nu suntem eroi, doar oameni – șoferi. Dumnezeu să-și plece mila Lui asupra noastră, a tuturor, și să ne ajute să fim sănătoși, să ne întoarcem la familiile noastre cu bine! Va îmbrățișăm cu drag!”.
Cătălin Dăneț: „Este esențial să fim responsabili! Pentru noi și pentru ceilalți!”
Cătălin lucrează pentru o companie olandeză, de mai bine de doi ani. A decis, de asemenea, să nu vină acasă, pentru a nu-și pune în pericol familia. Își apreciază angajatorul, care abordează, corect și cu responsabilitate, relația cu șoferii și este, la rândul său, la fel de responsabil. A decis să respecte, fără nici o abatere, regulile de protecție recomandate din punct de vedere sanitar, chiar dacă, în Olanda, lucrurile nu sunt, încă, blocate.
Se consideră norocos că are sediul central în Olanda, iar atitudinea angajatorului, inclusiv cu privire la condițiile de cazare, extrem de decente, face lucrurile mai ușor de gestionat. În plus, managementul companiei, care încearcă să își motiveze angajații, a decis ca șoferii să ajungă mai des la sediu. Cătălin realizează curse către Germania, Belgia și Anglia, situație în care a putut observa foarte des cât de adevărat este proverbul „Omul sfințește locul”.
„Cele mai multe firme nu ne mai primesc în zona birourilor. Unele dintre ele au amenajat containere și toalete din plastic. Dar sunt și cazuri în care nu ai acces la toalete și nici nu a fost adoptată o variantă de înlocuire. Pe de altă parte, sunt companii unde angajații urmează reguli clare fiind dotați cu măști și mănuși, iar altele în care nu vezi nici măcar o mască, ca să nu mai vorbesc de mănuși. În multe cazuri, am fost în situația în care eram singura persoană cu mască și mănuși. Oamenii mă priveau cu teamă, gândindu-se că sunt, probabil, bolnav. Dar nu îmi pasă. Cred în respectarea acestor reguli și în menținerea igienei în camion.
Cea mai mare provocare constă în faptul că te duci într-un loc unde nu ai mai fost și trebuie să te protejezi (mănuși, mască, dezinfectant). O faci pentru tine, dar și pentru ceilalți. Te gândești că se moare din cauza COVID-19 și nu vrei să pricinuiești nimănui un rău.
Și parcările cu plată, pe care eu, personal, le prefer (și unde firma angajatoare ne recomandă să oprim) au acum regimuri diferite. În Olanda, lucrurile merg bine, există toalete deschise, totul este curat și ai acces inclusiv la cafea. Același lucru este valabil și pentru Germania. În Belgia, însă, s-au închis, iar în Elveția nu ai unde să staționezi noaptea. Din păcate, hrana reprezintă o mare problemă pentru cei implicați în transportul internațional.
În general se merge bine, dar ne lovim de probleme la frontiere, unde se creează aglomerări. Mi s-a întâmplat să aștept, la granița dintre Germania și Belgia, o oră și jumătate, ceea ce mi-a afectat livrarea. Dar mi s-a întâmplat inclusiv să fiu singur pe drum, în Franța.
Voi rămâne în linia întâi, cu seriozitate și cu o responsabilitate față de ceilalți mai mare ca niciodată!”
Ionuț Tuțu: „Încercăm să nu ne arătăm slăbiciunile, rămânem fermi pe poziție”
Ionuț Tuțu lucrează pentru o firmă germană și a decis, la fel ca mulți alți colegi din branșă, să stea departe de familie, pentru a o proteja. De fapt, aceasta este, pentru el, cea mai mare provocare cu care se confruntă. „Este foarte dureros pentru cei care sunt departe de familie, de copii, de părinți, de casă. O parte dintre noi am decis singuri că este mai bine să stăm în această perioadă departe de ei, pentru a îi proteja. Alții au fost puși în situația aceasta fiind constrânși de legi, granițe, împrejurări.
Trăim o perioadă extrem de grea. Cu toate acestea, noi, șoferii de camion încercam să nu ne arătăm slăbiciunile, rămânem fermi pe poziții, gata de atac în fiecare clipă. Numai noi știm, însă, ce este în inimile și în mințile noastre. Conștienți că, abia după dispariția acestei pandemii, va începe adevăratul «război» – «războiul economic». Probabil, unii dintre noi îl simțim, deja. Ținând cont de închiderea multor firme și de lipsa locurilor de muncă, este clar că va trebui să treacă o perioadă destul de lungă de timp, până când totul își va reveni la normal.
Personal, sunt optimist și îmi place să privesc partea plină a paharului. Dar care este partea plină a paharului în situația de față?!…atât eu, cât și ai mei, suntem sănătoși, ceea ce mă face fericit, mă alimentează cu putere să merg mai departe în linia întâi.
Dar (atenție!) nu confundați optimismul cu realismul.
Realitatea este că ne va aștepta o perioadă foarte grea, de aceea, personal, deși încă nu simt cu adevărat criza financiară, am început sa îmi limitez cheltuielile la un nivel minim. Nu știm cât va dura totul.
Lucrez la o firmă germană, specializată în transport auto. Evenimentele din domeniu au fost anulate, iar sistarea producției auto ne-a dărâmat și pe noi. Respect atitudinea conducătorilor firmei la care lucrez, care au refuzat să reducă personalul. Am fost anunțați, încă de la primele semne „de greu” că firma nu va renunța la niciunul dintre angajați, indiferent că vorbim despre contracte pe perioadă determinată, perioade de probă sau contracte pe perioadă nedeterminată. Am fost, însă, rugați să încercăm să reducem costurile, precum cele aferente spălatului auto (la 1 sau de 2 ori pe lună), să evităm kilometrii în plus, iar alimentarea să se facă, în măsura în acest lucru este posibil, în stațiile unde carburantul este mai ieftin. Am înțeles, ba chiar mulți am decis, de la noi putere, să conducem în mod economic, atâta timp cât nu afectează timpi de livrare.
De la 1 aprilie am fost anunțați că intrăm în „kurzarbeit” un fel de șomaj tehnic.
În această situație, ni se oferă un venit de minim 60% din salariul brut, în cazul celor care nu au copii, și de 67% în cazul celor care au copii.
Este o măsură adoptată de foarte multe firme, în aceasta perioadă. În rest, cu șefii și dispecerii pot spune că întotdeauna am avut o legătură foarte bună. Și acum este la fel de bună. În aceste momente, primim informații la zi, cu privire la stadiul pandemiei sau al firmei, precum și mesaje pozitive de încurajare. Și din acest punct de vedere, o atitudine de lăudat, care merge pe principiul „comunicarea este cheia”.
Legăturile cu colegii au rămas aceleași, ne întâlnim în parcări și, mai ales cei care au o relație de prietenie, încearcă să se susțină moral, să se încurajeze să treacă mai ușor peste aceasta perioadă.
Ultimele două curse efectuate de când a început haosul au fost de Germania-Spania și retur. În Germania, la sfârșitul lunii martie, traficul era relativ normal, în condițiile în care numărul de autoturisme era mai redus. Mult redus era numărul de autoturisme în Franța și Spania, în condițiile în care traficul greu se menținea la un nivel relativ normal. Respect atitudinea francezilor care, în ciuda crizei și a haosului, au păstrat dușurile și toaletele deschise (n.r. până la data închiderii ediției). În schimb, în Spania, toate punctele de parcare, pe care eu le cunoșteam pe AP-7, de la Jonquera până la Tarragona, au restaurantele, toaletele, dușurile și mașinile de spălat închise. Lipsa unui restaurant nu omoară pe nimeni, dar să ni se ia dreptul la un duș și toaletă, într-un moment în care igiena este primordială mi se pare, personal, jignitor. Probabil, dacă se străduiau, găseau o soluție.
Dar vom trece noi și prin asta! Suntem puternici! Suntem linia întâi!”
Luminița Ciorobea: „,Firmele unde se descarcă ar trebui să ofere o pâine, ceva de mâncare, apă, cafea caldă.”
„Deplâng situația în care se află colegii mei, șoferi de TIR, una extrem de dificilă, în ceea ce privește toaletele, dușurile și cumpărăturile care trebuie făcute. Situația supermarketurilor o cunoaștem cu toții, cu atât mai mult șoferii profesioniști nu pot sta ore întregi la infernalele cozi, iar, în acest context, te confrunți cu riscul de a rămâne fără mâncare, mai ales în situația în are lucrezi pe comunitate. Este o situație dramatică! Le datorăm colegilor care se află, acum, pe șosea tot ceea ce mai există pe rafturi. Altfel spus, dacă s-ar opri roțile tuturor camioanelor, nu știu dacă nu cumva se va ajunge la foamete sau, mai rău decât atât, la tâlhării la drumul mare, din cauza lipsei banilor. Situațiile pot fi dramatice, atunci când oamenii nu mai au ce pune pe masa copiilor. Banii se vor termina! Părerea mea este că șoferii de TIR ar trebui să găsească măcar o masă caldă prin autogrilluri. De asemenea, firmele unde descarcă ar trebui să ofere o pâine, ceva de mâncare, apă, cafea caldă, ținând cont de situația dramatica cu care se confruntă. Supermarketurile nu-i așteaptă pe șoferi pentru cumpărături, iar, în condițiile în care circulă și noaptea, magazinele nu mai sunt deschise. Dacă situația aceasta persistă și vor rămâne fără apă și mâncare, la un moment dat, vor pune frână. Ce se va întâmpla, apoi, cu oamenii? Cine va mai aproviziona supermarketurile? De aceea, vă rugăm să ajutați șoferii de TIR cu alimente, pâine și apă. Aveți grijă de voi, dragi colegi!”
Ancuța, Corina, Aura, Cătălin, Ionuț sau Luminița sunt fiecare șofer care încearcă astăzi să își facă datoria, chiar și atunci când strânge din dinți.
La fel ca Dustin Hoffman din filmul „Erou din întâmplare”, despre care vorbeam la început, sunt eroi, pentru că pandemia de COVID-19 i-a așezat în linia întâi. Dar decizia de a rămâne acolo, de a-și asuma riscuri și de a lupta pentru ceilalți, le aparține și nu reprezintă o întâmplare.
Felicitări tuturor șoferilor curajoși!
Ne înclinăm în fața celor care, astăzi, sunt pe drum, pentru a aduce speranță celor de acasă!
Meda IORDAN
meda.iordan@ziuacargo.ro
Imagini transmise de șoferi din drumurile lor:
